Cel de-al patrulea lungmetraj al regizorului Paul Negoescu nu este doar un film despre corupția din România și, particularizând, despre cea din Moldova/Botoșani. ”Oameni de treabă” ne așază în oglindă o societate culpabilă din care fiecare dintre noi facem parte și în care ne complacem la modul cel mai pasiv cu putință.
Se spune despre ”Oameni de treabă”, filmat în Botoșani, că este o comedie neagră. Ar fi putut fi și un documentar sau un thriller social, dacă scenariul ar fi alunecat către prejudecăți sau alte isme românești/moldovenești. Dar viziunea scenariștilor și intuiția regizorului au făcut ca, în final, ”Oameni de treabă” să devină un excelent studiu de personaj, un portret cinematografic în jurul căruia se construiesc situații, caractere, se nasc ironii rurale, apar drame sociale sau paradoxuri umane de tot soiul.
Cei doi scenariști (Oana Tudor și Radu Romaniuc) au ținut dintru început ca acțiunea să se fixeze în spațiul Botoșaniului, parte ca asumare a apartenenței unuia dintre ei (Radu Romaniuc este născut la Flămânzi, județul Botoșani), dar și pentru a oferi un plus de autenticitate, filmul excelând, de altfel, prin folosirea unui neaoș și curat grai moldovenesc, fără ca limbajul să cadă vreun moment în clișee lingvistice sau ironii de stand-up social.
Polițistul Ilie (interpretat magistral de Iulian Postelnicu) are șanse să devină un personaj-etalon în cinematografia românească. Construit într-un crescendo care îmbină deopotrivă elemente de limbaj, de caracter sau de situații, personajul Ilie este de o complexitate neașteptată, având în vedere eticheta de ”comedie neagră” de care aminteam anterior. Poate fi bănuit de lașitate (pe bună dreptate!), poate fi încadrat la corupție (și se lipește binișor de marginile ei), la fel cum uimește prin accese neașteptate de furie sau răutate atunci când încearcă să își acopere incompetența și lipsa de acțiune. Dar la Ilie atitudinea devine pe parcurs și un artificiu, o falsă justificare a propriei neputințe, o neputință care în final se transformă în acțiune și salvează astfel, prin însăși argumentația personajului, întregul film.
De fapt aici este și cheia lungmetrajului, este punctul culminant care face trecerea de la comedie la dramă.
Ilie se eliberează de povară folosindu-se de forța situației și a personajului în fața unei realități crude, chiar dacă nu de puține ori ea, realitatea, pare a fi blestemată să imite absurdul.
Paul Negoescu dispune nu doar de talentul regizoral de a reda prin imagine această realitate, dar reușește să surprindă prin obiectivul camerei de filmat elemente de caracter fără de care povestea nu ar fi fost la fel de sugestivă. Spectatorul vede mai întâi la Ilie acea ”blândă alinare a ațipirii” (de la Tudor Caranfil citire) care duce privitorul dincolo de imagine, până la ”vizualizarea gândului”. Ilie este apatic, plictisit, supărat uneori, dar supărările lui Ilie sunt redate cinematografic cu valori emoționale diferite. Cadrele prelungi care fixează chipul polițistului au puterea de a ”povesti” mai mult decât ar fi făcut-o zeci de replici, iar acolo unde scenaristul intervine, cuvintele sunt un adaos la imagine, fără să știrbească în vreun fel viziunea regizorală.
Aproape rupt de realitate - o realitate rurală din care nu de puține ori se extrage voit cu gândul la livada de la marginea satului - polițistul Ilie ajunge să protejeze corupția din sat, acceptând astfel noua lege valabilă: cea a primarului dominator (Vasile Muraru) și a preotului pios-agresiv (Daniel Busuioc).
Fără să fie neapărat un om rău, Ilie devine scut și apărător al răului. Structural, însă, Ilie este un om bun. Care visează la o livadă, la o viață liniștită. ”Livada e baza”, spune Ilie, de acolo încep toate ale vieții, de la armonie la familie. Discuția dintre Ilie și fratele său devine, astfel, unul dintre cele mai înduioșătoare momente din filmul lui Paul Negoescu. Iar metafora la care apelează cei doi scenariști (livada este asemenea ”temei pe curat” din școala primară) schimbă total paradigma în care se situează acțiunea filmului.
Spectatorul din Botoșani are motive în plus să meargă în sala de cinema. Oricâtă sărăcie am contabiliza în imaginile care se derulează cu cinism pe marele ecran, oricât de previzibile ar fi faptele, filmul lui Paul Negoescu ne redă speranța că, acolo unde domnește corupția, va exista de fiecare dată și un om în care, în al 12-lea ceas, va exploda mămăliga moldovenească. Polițistul Ilie salvează onoarea botoșănenilor, într-un final în care el însuși se prăbușește. Cu prețul vieții, Ilie ”trece pe curat” cea mai importantă temă a vieții sale: lecția despre demnitate.
Încă un plus demn de remarcat se cuvine așezat în dreptul distribuției filmului. Alături de Iulian Postelnicu, nu putem să nu îi remarcăm pe Vasile Muraru (excelent în rolul primarului), pe Crina Semciuc (rolul Cristinei), pe Anghel Damian (tânărul agent de poliție), dar și pe Oana Tudor, Daniel Busuioc, Anne Marie Chertic, Radu Ghilaș, Andrei Stehan, Vitalie Bichir, Cătălin Mîndru și Delia Lupașcu, alături de botoșănenii Cezar Amitroaei, Lenuș Teodora Moraru, Alexandra Vicol, Ioan Crețescu, Petruț Butuman, Marius Rusu, Bogdan Horga, Gheorghe Frunză, Irina Mititelu.
Și nu este deloc exagerat să spunem că filmul regizat de Paul Negoescu și ”scris” de Oana Tudor și botoșăneanul Radu Romaniuc mai reușește ceva: ne aduce pe marele ecran un ”personaj colectiv”, dacă am putea să îl numim astfel. Este vorba despre actorii din Botoșani. Fără să acopere roluri de întindere, având apariții secvențiale de-a lungul acțiunii, actorii Teatrului „Mihai Eminescu” concentrează în câteva minute, uneori secunde, elemente de actorie de înaltă clasă.
”Oameni de treabă” este Produs de Papillon Film și Tangaj Production (România) în co-producție cu Screening Emotions (Bulgaria) și Avanpost Production (România). Imaginea filmului este semnată de Ana Drăghici, scenografia de Vanina Geleva, de costume s-a ocupat Mălina Ionescu, de machiaj Bistra Kechedjieva, iar de coafură Andreea Lupu. Eugen Kelemen este editorul filmului, iar coloana sonoră a fost realizată de Marius Leftărache.
Anamaria Antoci (fostă elevă a Colegiului Laurian din Botoșani) este producătorul filmului, Poli Angelova este co-producător, iar Ana Voicu producător delegat.
Filmul a avut parte și de o premieră de gală la Happy Cinema Botoșani, în prezența echipei (foto jos de la premiera botoșăneană), moment care s-a bucurat de un public numeros, fiind nevoie ca producția să ruleze în două săli simultan, pentru a face față cererilor.
