Anastasia Gavrilovici, născută pe 25 iulie 1995, a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București. A publicat poezie și articole în reviste și antologii, a colaborat cu diferite publicații din țară, printre care și „Observator cultural”, „Timpul”, „Zona nouă” și „Alecart”. În prezent este redactor al revistei „Poesis internațional” și traduce literatură din engleză, franceză și spaniolă.

A debutat editorial în 2019, cu volumul de poezie Industria liniștirii adulților (Bistrița, Casa de Editură Max Blecher), pentru care a fost distinsă cu mai multe premii: Premiul Național de Debut în Poezie „Iustin Panța” (2019); Premiul „Tânărul poet al anului 2019”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2020); Premiul ARCCA (Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor) „Cartea de Poezie a anului 2019” (2020); Premiul Agenția de Carte.ro (2020); Premiul pentru Debut al revistei „Observator cultural” (2020).

Anastasia Gavrilovici este laureată a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM (2020).

Într-un interviu pentru revista „Paragraf”, poeta afirmă că îi place să construiască „imagini care să provoace, să violenteze retina și s-o mângâie, să se întipărească în minte și rămână acolo, reverberând de fiecare dată când ceva din exterior o reactivează”. Toate cele 32 de poeme din Industria liniștirii adulților conțin astfel de imagini – care violentează ochiul, creierul și inima, pentru că reflectă o realitate deloc retușată, o lume de multe ori agresivă și iritantă. Este scrutată contemporaneitatea captivă convențiilor, artificialului, clișeelor, încrederii oarbe în forța mântuitoare a produselor progresului industrial. Doris Mironescu afirmă, în textul de pe coperta a patra a cărții, că Anastasia Gavrilovici scrie o poezie „despre o lume în bună măsură falsă, căreia îi refuză universurile compensatorii, pasiunile mimate, fericirea-paliativ”.Este o poezie intensă, dezvăluindu-ne „un eu fragil, care înregistrează simptomele fiorului existențial postuman, pe fundalul perplex al dorinței de supraviețuire și al propriei inadecvări” (Teodora Coman).

(Prezentare de Lucia Țurcanu, Memorialul Ipotești)

wishlist

știu că ție nu-ți lasă nimeni bilețele pe frigider mai ales când drumul

până la el e tot mai lung apucă-te de cozile împletite care îmi cresc

direct prin ghips și vino. apa bâhlită a fost îmbuteliată

în țestele câtorva prieteni neapărat să scrii și tu poeme în felul acesta

vom face o flegmă colectivă numai bună să coboare peste

casa poporului

ce tot stai cu săbiuța frântă mai bine adu-o să

ți-o lipesc cu gumă de mestecat nu e nimic dincolo de zidul în care

îți izbește mânuțele nicio diferență între om

și un gândac terorizat de lumină

ziua asta își stoarce cârpele peste resturile minții ia o brichetă și

dă foc buruienilor care-au năpădit

armura de nichel

șarpele e o jucărie cu venin ieftin dar îți desenez

o cămașă de forță. femeia pe care o vrei tu

se sufocă înăuntru

dispare

instrucțiuni

poate ar fi timpul să renunți la întrebări oricum

și în memoria ta va crește un ștergător de parbriz

eu încerc să trag de timp să-ți mai

desenez o oiță bolnavă număr

turațiile inimii ți-aș vorbi despre dragoste dar și ăsta e un lucru

de mult uitat șoptește vulpea îndesându-mi

carabina între coaste

corpurile sunt niște ecrane touchscreen în care se zbat musculițele

carbonizate ale instinctului te sfătuiesc prietenește micule

prinț scoate-ți din portofel o iconiță o poză cu floarea ta și salvează-te

secționează planeta fă ceva cu drujba aia

să se prelingă lumini de discotecă aici & pretutindeni

va trebui să te obișnuiești cu lucrurile simple care țin

mintea bine învelită într-un ghem cețos de amețeală să colecționezi

timbre înaintea oricărei furtuni anunțate

ceva scurt și cuprinzător noi într-o carte despre apocalipsă

cu ilustrațiile autorului

Obsessive Confessive Disorder

Am trăit cele mai glorioase lucruri în 2019.

M-am căsătorit. Am absolvit. Am făcut un copil.

Am tradus, am scris o disertație, am învățat câteva

lucruri esențiale despre frică, am râs mult și am făcut ceea ce

fac oamenii când se pregătesc să intre în timp, să-și propage

informațiile genetice în viitor.

Ce nu m-a omorât nu m-a făcut mai puternică.

Ce nu m-a omorât abia așteaptă să o facă.

Am avut grijă cu cine îmi fac intertextele, am privit

la microscop cum o depresie mică încearcă să-și facă

loc lângă una mare.

Dar vine noaptea și în rezerva 12 somnul se lasă așteptat

mai ceva ca rezultatul unui test de sarcină.

Acum când s-a lăsat liniștea și greierii și-au început

cântecul de împerechere, e momentul maximei singurătăți.

Părăsit de ajutoarele sale, calmantele, corpul face față

torpilelor durerii cu anduranța unui taur din Pamplona.

Privesc spre fereastra spitalului și ca să-mi distrag atenția

construiesc din imaginație peisajul de afară. Compun în

minte primele cifre din CNP-ul fiului meu. Inventariez instrumentele

prin care industria liniștirii copiilor a venit în ajutorul părinților.

Pătuțuri cu norișori din materiale biodegradabile și non-sintetice.

balansoare și leagăne cu baterie. carusel cu funcții multiple, ax rotitor și

melodii în trei limbi străine pentru a face din urmașii noștri niște mici

poligloți gata oricând de emigrare. Scaune cu vibrația mareelor, ursuleți cărora

le bate inima, perne cu miros de mamă și cd-uri cu 24 de ore de sunete albe.

Închid ochii și citesc ca la un examen oftalmologic cuvintele pe care

un mag al capitalismului le scrijelește pe tăblița minții mele

KENT             DUNHILL                  MDMA           LSD    M&M

RIVOTRIL                 ANXIAR            TRAMADOL         STILNOX

TWIX             DUREX                      STRONGBOW           ABSINTH

Am învățat totul despre industria liniștirii adulților.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: