Centrul maternal din Botoşani devine iarna neîncăpător. Este ultimul refugiu pentru zeci de mame cu copii, bătute, alungate şi umilite de familie, soţi sau concubini. Poveştile lor cutremurătoare reflectă, de fapt, viaţa de zi cu zi din România „profundă“ a secolului XXI.
În municipiul Botoşani, pe strada I.C. Brătianu, se află Centrul Maternal ”Micul Prinţ”, un complex rezidenţial subordonat Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Pentru sute de femei, această clădire cu arhitectură comunistă este ultimul refugiu în viaţă. Aici sunt cazate mame cu copii ajunse în situaţii extreme, toate din mediul rural, victime ale unor abuzuri grave în familie: bătute, violate, alungate sau înfometate, atrocit['i comise, de cele mai multe ori, de faţă cu copiii. Poveştile din Centrul Maternal sunt cutremurătoare, aproape ireale pentru o ţară europeană a secolului XXI.
Camelia Popa este şeful centrului maternal de foarte mult timp. A văzut mii de cazuri, unele mai grave decât altele. Atunci când vine iarna pregăteşte temeinic centrul fiindcă ştie că va fi supraaglomerat. Este sezonul în care zeci, dacă nu chiar sute de femei de la ţară, însoţite de copii, caută adăpost. Bărbaţii termină munca câmpului, stau mult pe acasă şi conflictele se acutizează. Principala cauză, spun reprezentanţii centrului, este consumul de alcool. La ţară, toamna se fac cantităţi mari de vin şi ţuică, oamenii termină muncile agricole şi stau mai mult pe acasă. Iar după ce-şi beau minţile, îşi îndreaptă toată furia asupra familiei. Disperate, femeile îşi iau copiii şi fug unde apucă, iar asistenţii sociali de la primării îi trimit direct la Centrul Maternal de la Botoşani.
”În perioada sărbătorilor de iarnă, Centrul Maternal este întotdeauna la capacitate maximă. Momentan, avem 12 cupluri de mamă-copil şi din păcate se aglomorează tot mai mult. Sunt probleme sociale. Sunt familii care îngheaţă de frig în casă şi cer ajutor. Sunt mame care întâmpină probleme în cuplu, nu doar probleme financiare. Este vorba despre certuri, abuzuri, sunt alungate de multe ori. Sunt mame şi cu 6 copii. Avem un copil de 7 zile în centru. Mama a fost nevoită să plece de acasă fiindcă nu a găsit sprijin în familie. Este o lume a disperării de care încearcă să fugă. Sunt cazuri dramatice”,
spune Camelia Popa.
Aici, la Centrul Maternal, femeile cu copii pot rămâne o perioadă îndelungată fie până găsesc o soluţie singure, fie până găseşte statul pentru ele. Prioritatea angajaţilor este să ajute mamele să rămână împreună cu copiii şi să găsească membri ai familiei dispuşi să le primească şi să le trateze omeneşte. Rămân aici într-un interval de la 6 luni până la un an.
„Fiecare caz în parte este diferit. Identificăm nevoile şi, în funcţie de necesităţi, le oferim toate cele necesare de la cazare la consiliere, masă. Noi contactăm familia lărgită pentru a reuşi să reintegrăm în comunitate cuplurile mamă-copil. Încercăm să prevenim abandonul copilului. Încercăm să luăm legătura cu preotul, cu asistenţii comunitari, familia lărgită. Să sprijinim cuplul să revină în familie. Doar în cazul în care există un risc, atunci trebuie să găsim alte soluţii”,
precizează Camelia Popa.
La Centrul Maternal sunt sute de femei cu o viaţă de coşmar în spate, fie că sunt mame-copile, fie femei mature, toate au fost bătute, violate şi supuse unor umilinţe de neimaginat. Mirela are doar 18 ani şi este mamă a doi copii. Trăia într-un cătun din judeţul Botoşani alături de un bărbat de 32 de ani, însă de patru luni stă în Centrul Maternal. O copilă disperată, care stă pe marginea unui pat cu doi copilaşi în braţe. O fetiţă de 2 ani şi şapte luni, rod al unui viol, şi altă fetiţă de aproape un an.
”La 18 ani am doi copii. Cea mare are 2 ani şapte luni. Am făcut-o după un viol. Mi-a fost milă să fac avort. Mai bine mi-am încasat eu toată bătaia şi răul decât să moară ea! O iubesc mult, este lumina mea”,
spune tânăra.
Respinsă de familie, a fost nevoită să accepte relaţia cu un bărbat de 32 de ani ca să-şi poată creşte copilul. Cu aceasta a mai făcut un copil, însă după câteva luni a fugit de acasă pentru că nu mai îndura bătăile.
”Tatăl celei mici m-a bătut foarte tare. Nu mai puteam îndura atâta bătaie! De mică, numai bătaie... Nu mai puteam! Nu mă ajută nimeni, am fugit unde-am putut”,
mărturiseşte tânăra.
Mirela este pierdută şi nu ştie încotro să o apuce. De când stă în centru, merge la şcoală fiindcă vrea să se angajeze ca să-şi poată creşte fetiţele.
”Ele sunt cea mai mare bucurie a mea. Am 9 clase, am început iarasi clasa a X a. Vreau sa am un viitor pentru ele. Nu ştiu ce voi face, dar ceva voi face”,
spune tânăra.
Într-o cameră alăturată Mirelei stă Vasilica. Este o femeie cu experienţă, dar cu o durere imensă. Are 41 de ani şi şase copii cu vârste cu prinse între opt luni şi 11 ani. A ajuns cu toţi copiii în Centrul Maternal după ce a fost bătută, ţinută în frig, umilită şi în cele din urmă alungată de acasă. Este dintr-un sat din comuna Vlăsineşti, unde trăia alături de tatăl copiilor, cu care nu este căsătorită legal pentru că bărbatul nici nu şi-a dorit acest lucru.
Îndură violenţele, umilinţele şi frigul de ani de zile. Trăia cu copiii într-o cameră neîncălzită, în timp ce concubinul, consumator fervent de alcool, se lăfăia într-o anexă cu sobă.
„Am ajuns aici din cauza bărbatului. De o lună l-am rugat să cumpere o sobă, că le este frig copiilor. A spus că nu-l interesează. Şi-a făcut o sobă la el în camera din grajd şi pe noi ne-a lăsat în frig. Nu m-a primit cu cădiţa nici măcar să-i spăl pe ăştia mici. Le făceam baie în frig, că murdari nu-i puteam lăsa, mititeii. Apoi copiii au răcit”,
spune femeia, adăugând că bărbatul îi dă bani doar când îşi aduce aminte şi nu se implică în viaţa de familie.
„Mi-am dat singură totul cu var, am făcut curat singură, nu venea unul să mă ajute! Plângea fata si eu nu aveam ce face. Stăteam intr-o cameră de patru pe patru.”,
povesteşte botoşăneanca.
La toate acestea se adăugau beţiile şi bătăile, iar ultima a pus capac.
”Când bea, devine agresiv. Ultima dată m-am plâns unei nepoate că-mi este greu. A aflat, a băut bine şi se făcea că munceşte în grădină. Când m-am întors de la toaletă, a venit după mine şi mi-a tras nişte picioare în spate. Apoi m-a ucis în bătaie de faţă cu copilaşul meu de şase ani. Am luat ce am apucat şi am fugit cu toţi copiii”,
mărturisteşte femeia, pentru Adevărul
Alături de Luminiţa şi Vasilica, la Centrul Maternal ajung anual sute de femei cu poveşti înfiorătoare din lumea satului românesc. De multe ori, după ce se termină rezidenţa în Centrul Maternal, femeile snopite în bătăi, violate şi umilite, ajung să se împace cu agresorii doar ca să aibă un acoperiş deasupra capului.
DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:
