Mihaela Mihăescu, voluntar la Asociaţia IHTIS, a circulat duminică la amiază cu garnitura Buzău – Bucureşti. Şi, din nefericire, chinul început la urcarea în tren a continuat şi după ce a ajuns în vagon, femeia fiind nevoită să călătorească timp de trei ore la uşa acestuia. A postat un “STRIGĂT” pe Facebook.

“Am fost si eu "reporter de vacanta"... - ieri 24.06, in trenul de 14.05, Buzau - Bucuresti. Cu mari dificultati, finalizate cu doua vanatai serioase, am ajuns in tren. Scari in sus, scari in jos... Pe nimeni n-a deranjat calatoria mea de 3 ore la usa vagonului... Cei 2 controlori, familiarizati cu situatia, m-au informat ca la ultimul vagon exista o rampa, dar, NEFUNCTIONALA.
Avem legi speciale, drepturi si facilitati...
De fapt, nu avem nimic folositor!!! de ce? pana cand? cine si cum sanctioneaza iresponsabilitatea?”

Mihaela Mihăescu, voluntar Asociaţia IHTIS.

Urmare a celor întâmplate, luni botoşăneanca a iniţiat petiţia “STOP umilinţei persoanelor cu dizabilităţi! Voi generaţi handicapul!”. Prin aceasta cere aplicarea legii 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prin care administraţia public locală, administratorii infrastructurii feroviare, operatorii de transport şi firmele de taxi sunt obligaţi să ia măsuri speciale pentru persoanele cu dizabilităţi. Una dintre acestea o constituie achiziţionarea de mijloace de transport în comun adaptate persoanelor cu handicap.

Ce se întâmplă la atâţia ani de la adoptarea legii? Ne spune chiar Mihaela Mihăescu:

În 98% din cazuri, legislaţia nu se aplică:
1. Nu există mijloace de transport adaptate în toate localităţile din România.
2. Nu există cel puţin un vagon adaptat la fiecare garnitură de tren.
3. Nu există cel puţin un taxi adaptat, cu care operatorii de taxi să onoreze comenzile utilizatorilor de fotolii rulante.

Dacă vreţi să smenaţi petiţia, CLICK aici.