Cel mai recent film în care joacă actorul botoșănean este ”Servants”, regizat de Ivan Ostrochovský. Premiera, care ar fi trebuit să aibă loc pe 16 octombrie, în cinematografe, a fost anulată din cauza restricțiilor impuse de pandemie.
Cunoscut în lumea filmului după rolul doctorului Bebe, din ”4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, în regia lui Cristian Mungiu, peliculă premiată în 2007 cu Palme d’Or la Cannes, botoșăneanul Vlad Ivanov a devenit unul dintre cei mai apreciați, dar și solicitați actori în cinematografia europeană.
”Servants”, regizat de Ivan Ostrochovský, este cel mai recent film în care Vlad Ivanov a fost distribuit. Acțiunea are loc în Slovacia comunistă, iar actorul joacă rolul unui ofițer de poliție politică. Un rol pentru care a fost nevoit să învețe limba slovacă.
Într-un interviu acordat site-ului culturaladuba.ro, Vlad Ivanov a vorbit despre actorie, dar și despre opresiunile regimului comunist pe care actorul însuși le-a trăit, în perioada în care trăia în Botoșani.
“Nu există nicio scuză, nu am pic de milă față de cei care au torturat oamenii în închisorile comuniste”, spune Vlad Ivanov.
Actorul mărturisește, în cadrul interviului, sentimentul care l-a cuprins atunci când s-a întâlnit pe stradă cu un fost torționar.
”Și știm foarte bine toate cazurile recente, când au fost descoperiți și judecați. Chiar m-am întâlnit pe stradă cu unul dintre torționari, m-am uitat în ochii lui și efectiv s-a uitat cu răutate la mine, purta acea răutate în privire și după atâta vreme.
Ivan (regizorul Ivan Ostrochovský, nota red.) spune foarte bine într-un interviu: este foarte ușor să fii de partea greșită a istoriei. Acești oameni care au devenit torționari sigur că poate au fost și ei forțați să facă acest lucru, dar au și ales să facă asta. În vreme ce alții au ales să nu tortureze și să nu facă alți oameni să sufere”,
Vlad Ivanov, actor
Vlad Ivanov, care în 1989 avea 20 de ani, spune că a simțit, în timpul regimului comunist, ”frica de a vorbi, frica de a fi ascultați și turnați”.
”Da, sigur că am trăit-o. Era peste tot. Am realizat și atunci, dar mai ales după aceea, cum se ascundeau părinții, să nu audă copiii, fiindcă cei mici au această inocență și pot spune mai departe, fără să își dea seama că fac rău. A fost o perioadă neagră și orice guvernare care încalcă fundamental drepturile omului duce spre totalitarism. Asta s-a întâmplat atunci și se întâmplă și în zilele noastre, în unele țări”,
Vlad Ivanov, actor
Refugiul a fost teatrul. Cu oamenii adunați la rândul lor în acest refugiu.
”Frica cea mare cred că au avut-o părinții, noi eram mai inocenți. Sigur, nu ne puteam imagina că vom călători vreodată, eram foarte limitați, ne găseam mici refugii. Eu am ales să fac Școala Populară de Arte, teatru, iar acolo am găsit oameni extraordinari cu care discutam despre lecturi, literatură, muzică”,
Vlad Ivanov, actor
Își amintește, din acei ani, cum a reușit să vizioneze un film, ”Isus din Nazareth”.
”Aveam niște prieteni la Filarmonică și au făcut rost de un video și de o casetă video cu filmul Isus din Nazareth, un film de 6 ore. Și veneam seara, pe rând, la ei acasă. Ca să vedeți ce înseamnă frica. Era mai mult o precauție. Trăgeam perdelele și așa am văzut filmul, câte două ore pe seară, trei seri, ieșeam din casă câte unul, să nu vadă vecinii. Era o formă de supraviețuire, eram rebeli în felul nostru”,
Vlad Ivanov, actor
Interviul integral AICI
(Foto jos: Vlad Ivanov în filmul Servants)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
