Revista de cultură ”Hyperion” a ajuns, în anul 38 de la apariţie, la numerele 309-310-311 (1-2-3 din anul 2020).

Cea mai recentă apariţie a revistei ”Hyperion” dedică numeroase pagini laureatului Premiului Naţional de Poezie ”Mihai Eminescu” - Opera Omnia pe anul 2019.

Ovidiu Genaru este intervievat de Gellu Dorian, redactorul-şef al revistei, un interviu care capătă nuanțe de istorie literară. 

”Acest premiu mă sperie. Levitez. Sunt în pericol. Tot ce-am scris până acum se va reciti altfel. Aceeaşi virgulă va avea alt prestigiu. „Hm, aici nu merge! Ooo, ce bine zice!“ Cum să-mi explic această modificare de recepţie? Tot eu sunt, tot eu eram. Acelaşi text, altă onoare. După ce obţii un premiu naţional cristalul Swarowski devine diamant. Oare? Sunt puţin gârbovit. Să-mi îndrept spatele? Ceva trebuie să schimb la mine, nu-i aşa? Important e să nu-mi reprim emoţia. S-o consum până la capăt. E cineva să-mi împrumute câteva picături de valeriană? O să încerc să rămân ce-am fost: bucătar, gimnast, pictor de icoane, călător, un antialcoolic de geniu, şuietist, iubitor de toate vietăţile lumii!”, spune Ovidiu Genaru în interviul acordat lui Gellu Dorian.

Poesis aduce în atenţie, parcă mai accentuat decât anterioarele numere, versul feminin. Indira Spătaru, Nicoleta Florescu, Veronica Balaj, Nina Viciriuc, Irina Lazăr sunt câteva dintre numele care semnează în rubrica dedicată, alături de Gheorghe Şerban, Ancelin Roseti, Radu Chiorean.

Hanna Bota este prezentă în paginile revistei cu un fragment din ”Cuşca”, volum în curs de apariţie. Rubrica de Beletristică este completată de Ovidiu Constantin Cornilă, Dumitru Apetri, Cornel Nistea şi Silviu Guga.

Continuă secvenţele diaristice sub semnătura lui Leo Butnaru şi a lui Constantin Arcu, pagini care preced Cronica literară a revistei. Cărţile confraţilor sunt răsfoite de Vasile Spiridon, Gheorghe Grigurcu, Adrian Lesenciuc, Octavian Mihalcea, A. G. Secară, George Luca, Victor Teişanu.

Eminescu in aeternum se constituie, ca de obicei, într-un periplu contemporan asupra operei şi vieţii poeticeşti. ”Desculţ în iarba copilăriei” scrie Valentin Coşereanu, despre ”Unitatea dintre Biserică şi naţiune în concepţia lui Eminescu” opinează teologul şi scriitorul Theodor Damian, iar Lucia Ţurcanu reaprinde candela pentru ”Scriitorii dincolo de Styx”.

Consistentă şi tulburător comemorativă rubrica Memoria. Despre Lotul Teodorescu Alexandru, cu documente arhivate de CNSAS şi scotocite cu acribie de Ioana Diaconescu, despre eternitatea scriitorului - Lucian Alecsa 66, dar şi pagini răscolitoare despre Miorcanii lui Pillat (Dinu, Pia, Cornelia, Monica).

Rubrica Note, comentarii, idei, agaţă în  capătul revistei o Scrisoare colectivă de nemulţumire. Nemulţumiţi: scriitorii din Botoşani.

Accentul editorial, care poartă semnătura lui Gellu Dorian, poartă un titlu mai mult decât sugestiv: ”Tăios, Anastasia spunea”, din care vă oferim un fragment:

”În istoria de douăzeci şi nouă de ani a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“, fie în regulamentul iniţial, fie în regulile ivite pe parcurs, devenite cutume conform practicilor absolut legale, niciodată nu s-a pus problema ca acesta să se acorde preferenţial poeţilor şi mai puţin poetelor, ori pe sexe, alternativ, un an un poet, alt an o poetă. Criteriile, de la început, au fost numai şi numai cele de valoare, nu altele, cum doresc unii acum dintr-o poziţie arogantă şi lipsită de orice fel de suport.
 

Astfel, de-a lungul primelor zece ediţii au obţinut laurii acestui premiu şi două poete: Ileana Mălăncioiu şi Ana Blandiana.

Din 2001 şi pînă în prezent au mai obţinut laurii acestui premiu încă trei poete: Constanţa Buzea, Angela Marinescu şi Gabriela Melinescu. De-a lungul celor douăzeci şi nouă de ediţii, zece poete, cu opere poetice închegate şi convingătoare, au fost nominalizate, şi aşa cum am văzut, cinci dintre ele au obţinut premiul.

Prin urmare, aşa cum a declarat într-un interviu recentul laureat al acestui premiu, la Botoşani, Ovidiu Genaru, procentul, pe sexe, al poeţilor români s-ar prezenta astfel: 70% bărbaţi şi 30% femei. Asta e realitatea. De unde să scoţi altele, cu opera omnia viguroasă, apreciată unanim de critica literară? Din desaga minţii celor care propun o astfel de abordare? Am căutat şi pe acolo era gol, pustiu, hău internautic! Adevărul este în ceea ce reflectă clar şi statistica în ce priveşte laureaţii acestui premiu. Pe lista lungă a sondajelor au mai intrat şi alte poete care, în fapt, au o operă poetică recunoscută în parte de critica literară, fie definitivată, fie în consolidare, şi anume încă vreo cinci poete, ale căror nume pot fi văzute în listele şi evidenţele noastre.

Încît acuzele aduse nouă, organizatorilor, că am propune pentru nominalizări şi premiere doar nume de poeţi şi mai puţin de poete nu sunt fondate, ci vin dintr-o rea credinţă şi, mai ales, din dorinţa de a se face scandal la fiecare ediţie, legîndu-se, ei, justiţiarii, cei ce ţin, pasămite, într-un mod abuziv şi în faţa unui public care vine să vadă şi să audă altceva decît ceea ce aceştia scot pe gură, de corectitudinea politică, de chestiuni, ciudat, feministe, cum s-a întîmplat şi la această ediţie prin atacul direct la organizatori şi juriu – juriu de altfel în proporţie de 80% nou şi ca medie de vîrstă tînăr, incluzînd şi o femeie, – acuzaţii jegoase, cum că ar/am fi de „mentalitate de secol XIX şi anchilozaţi“. Şi asta din gura laureatei la secţiunea Opus Primum, autoare de versuri care, cine ştie, face parte din vreo echipă de combatere a „violenţei domestice“ sau, probabil, în cercul în care creşte anarhic, o fi afectată de vreun precoce fixism, bazat pe prejudecăţi juvenile date ca înţelepciune sau poziţie de mare demnitate morală?”

Revista Hyperin poate fi citită AICI

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: