În ciuda problemelor medicale, un tânăr talentat din Botoșani dovedește că ambiția este mai presus de orice.
Eusebiu Toma a început să cânte la vârsta de opt ani, iar asta i se datorează unui verişor de-al său. ,,A fost o joacă. Am primit un instrument de la verişorul meu şi, din joacă în joacă, a început să-mi placă. Eram un copil...”, îşi începe povestea tânărul botoşănean.
La 11 ani, acesta a fost descoperit de un profesor de muzică de la Liceul Pedagogic din Botoşani. Profesorul a venit la băiat acasă şi, văzând talentul şi dorinţa lui de a intra cât mai mult în lumea muzicii, a început să lucreze cu el, încărcat fiind cu foarte multă răbdare. Orga a fost instrumentul care i-a deschis calea tânărului către muzică, instrument care stă şi în ziua de astăzi la loc de cinste în memoria băiatului.
Unul dintre cele mai mari visuri ale tânărului botoşănean este să ajungă să figureze ca şi profesionist într-un ansamblu sau într-o orchestră:
,,Îmi doresc asta din toată inima. Este un vis enorm pentru mine. Într-o orchestră mi-ar fi cel mai bine, cu siguranţă”.
Emoţia cu care Eusebiu vorbeşte despre instrumente te lasă fără aer. Chiar dacă nu le poate vedea, acesta le simte şi poate face minuni cu ele. Primul instrument i-a căzut în mâini la o vârstă fragedă. Mai apoi, părinţii i-au cumpărat tobe pentru a se distra în lumea lui întunecată.
Tânărul spune astăzi că, din toată familia, el este ,,singurul membru din familie care cântă şi este o specie pe cale de dispariţie”.
Este mândru că a putut intra la Facultatea de Arte ,,George Enescu” din Iaşi. Ar mai fi avut o variantă. Facultatea de Jurnalism din Cluj sau Conservatorul din Iaşi, însă având în vedere că atâţia ani a făcut multe sacrificii ca să ajungă să cânte la mai multe instrumente şi să poată ajunge la un nivel atât de înalt a decis că pentru a face o treabă cât mai calitativă trebuie să vină cu siguranţă la Facultatea de Arte.
Eusebiu nu este pasionat doar de muzica populară, cea pe care o cântă cu instrumentele sale. Acesta adoră şi poezia.
,Îmi place şi scriu versuri de hip-hop. Ascult şi muzică de acest gen. Pentru mine, cele mai bune trupe sunt cele care transmit lumii exact ceea ce simt, exact ceea ce spun oamenii.
Până la urmă, hip-hop-ul este vocea poporului, vocea ţării. Consider că atât în România, cât şi afară sunt oameni care reuşesc să transmită lumii ceea ce simt. Îmi place să joc şi teatru. La şcoală am avut o trupă de teatru în care am jucat, am participat şi la câteva concursuri. Chiar îmi place să mă transpun în rolul anumitor personaje să simt cam cum trăieşte fiecare, cum se exprimă fiecare. Acestea sunt marile mele pasiuni”, mai spune Eusebiu.
Prin perseverenţa sa, Eusebiu a reuşit să stăpânească 10 instrumente, ultimul la care a învăţat să cânte fiind naiul. Cu acesta el doreşte să evolueze la Conservator. Se pare că tânărul nu are un instrument preferat, însă
,,fiecare instrument mă ajută să transmit şi să transpun o anumită stare”. „Mereu când cineva mă întreabă acest detaliu îi spun că e ca şi cum ai avea mai mulţi copii, iar fiecare este în felul său. Nu poţi să îl iubeşti pe unul mai mult decât pe altul. Fiecare e altfel. Unul vorbeşte mai mult, unul mai puţin, altul e mai vioi... La fel e şi cu instrumentele. Fiecare are ceva special şi diferit”, mai spune acesta.
Tânărul student este de o modestie aparte. El mărturiseşte că se simte cel mai bine să cânte într-un loc unde nu deranjează pe nimeni sau acolo unde se află persoane care ascultă cu adevărat ceea ce el cântă şi încearcă să simtă ceea ce transmite el prin instrument.
Chiar dacă, din nefericire, văzul nu este de partea sa, Eusebiu este lăudat şi apreciat de toţi profesorii din jurul lui. ,,În primul rând, am avut noroc că m-a ajutat Dumnezeu cu profesori răbdători. În al doilea rând, ei au fost deschişi şi au zis hai să vedem ce putem face cu acest băiat... Muzica trebuie să vină din suflet şi trebuie să simţi ceea ce faci. Nu e neapărat o artă vizuală... Cu răbdare şi încredere, eu le-am arătat tot ceea ce pot face şi au înţeles că pot face treabă bună chiar dacă nu văd”, ne spune băiatul.
Tânărul Eusebiu Toma a participat la nenumărate concursuri de la care mereu s-a întors cu câte un premiu, reuşind să îşi facă părinţii şi profesorii mândri. Acesta spune că nu are un premiu câştigat pe care să îl pună în ramă ca fiind cel mai bun. Fiecare are ceva special, la fel ca instrumentele.
Datorită fiecărui concurs, el a putut evolua, făcând paşi mici, dar siguri, care l-au adus într-un punct foarte înalt. Datorită experienţelor acumulate, acesta a putut să împărtăşească şi altora din cunoştinţele sale, lucru care l-a ajutat pe de altă parte să îşi facă extrem de mulţi prieteni.
Scena l-a captivat pe Eusebiu, iar emoţiile trăite pe ea sunt cele care îi dau puterea de a merge mai departe: ,,A fost anul trecut un concurs la Bucegi, care mi-a oferit posibilitatea de a crede cu adevărat că ceea ce fac este deosebit şi că pot ajunge mult mai departe. Au fost în juriu oameni importanţi. Simţeam cum fiecare jurat îmi calculează fiecare notă muzicală. Se uitau până şi la hainele cu care eram îmbrăcat, cel mai probabil... A fost un moment unic. Dacă am luat acolo premiul I am ştiut că pot merge cu adevărat mai departe. Toată lumea m-a încurajat”.
Tânărul botoşănean a avut ocazia de a cânta pe o scenă din parcul Cişmigiu alături de cunoscutul Gelu Voicu. A fost un grup de 10 fluieraşe, la celebrarea a 10 ani de la ,,Festivalul de Muzică şi Tradiţie din Cişmigiu”. Întâlnirea cu interpretul l-a lăsat pe băiat cu un zâmbet imens pe faţă, deoarece era unul dintre interpreţii pe care dorea să îi întâlnească de foarte mult timp.
Acum, după o vară plină de muzică şi examene, Eusebiu a reuşit să ajungă la Iaşi cu tolba plină de speranţe: „Vreau să reuşesc să fac cât mai multe în domeniul acesta, să mă pot distra şi în acelaşi timp să îmbin utilul cu plăcutul, cum se spune”.
Din păcate, tatăl tânărului nu va putea rămâne în Iaşi pentru a avea grijă de Eusebiu, însă are încredere foarte mare că acesta se va descurca.
La festivitatea de deschidere a noului an universitar, Eusebiu Toma a fost prezentat în faţa celor care au asistat la ceremonie. Profesorii sunt încântaţi că urmează să îl poată introduce pe noul student în tainele muzicii şi sunt siguri că restul colegilor îl vor ajuta să se deplaseze dintr-o sală în alta, aceasta fiind una dintre marile sale probleme.
În rest, aceştia au aşteptări mari de la el şi sunt de părere că are un viitor strălucit în faţă.
Întrebat fiind unde se va vedea ajuns peste 10 ani, acesta a răspuns, cu lejeritate, că într-o orchestră, ca artist şi profesionist al instrumentului preferat la momentul respectiv. (Sursa: Ziarul Evenimentul)
