Chiar în condiții de izolare fiind, Muzeul Științele Naturii Dorohoi ne îndeamnă să ne bucurăm de fiecare clipă. Să deschidem fereastra și să privim păsările care se întorc acasă, chiar și de la mii de kilometri.
Aprilie aduce primăvara pe aripi de rândunele și lăstuni, de la peste 6000 de km. Cuibul de rândunică la streașină a fost dintotdeauna semn de bunăstare, iar oamenii apreciau aceste păsări, care îi scăpau de cantități impresionante de țânțari și muște.
Așadar, păsările lunii aprilie sunt rândunelele și lăstunii, ne spun reprezentanții Muzeului Științele Naturii Dorohoi.
Și nici nu este nevoie să ieșim prea departe din casă pentru a asista la unul dintre cele mai frumoase fenomene din natură - migrația păsărilor.
”Luna aceasta poți observa, chiar și de la fereastră, întoarcerea unora dintre cele mai îndrăgite specii de la noi - rândunelele și lăstunii”, este invitația angajaților muzeului de la Dorohoi.
Hirundinidele sunt specii relativ mici, cu aripi lungi și ascuțite și coadă lungă, adaptate la o viață predominant aeriană. Sunt zburătoare rapide și agile, putând prinde insectele în zbor.
În România cuibăresc toate cele 5 specii europene: rândunica, lăstunul de casă, lăstunul de mal, rândunica roșcată și lăstunul de stâncă. Majoritatea speciilor sunt migratoare pe distanțe lungi, iernând în Africa.
.jpg)
Hirundo rustica (rândunica)
Speciile din acest grup au în general distribuții largi, unele sunt răspândite pe tot globul (rândunica, lăstunul de mal), altele sunt specii palearctice, cuibărind în zone mai calde și sunt sedentare sau iernează în zone tropicale (rândunica roșcată, lăstunul de stâncă); una dintre specii (lăstunul de casă) are distribuție euro-asiatică, iernând în Africa.
În România, trei specii au distribuții largi, fiind întâlnite pe întreg teritoriul, unde găsesc habitate potrivite (rândunica, lăstunul de casă și lăstunul de mal); două specii sunt prezente doar în jumătatea sudică, localizat (rândunica roșcată, lăstunul de stâncă).
Dintre toate speciile, doar una singură urcă și în zonele montane înalte, inclusiv în golul alpin unde sunt stațiuni montane (lăstunul de casă).
Delichon urbicum (lăstunul de casă)
Toate speciile sunt insectivore, hrănindu-se predominant în zbor, cu ajutorul ciocului scurt și subțire și a gurii largi. Consumă cantități uriașe de țânțari și muște, fiind cele mai naturale insecticide de pe piață. Obișnuiesc să urmărească animalele în jurul cărora zboară insecte sau care prin deplasare, pun insectele în mișcare. Prind și insectele care zboară deasupra apei, la joasă înălțime. Zborul acrobatic le permite să bea apă zburând razant deasupra luciului apei.
Fiind specii insectivore, sunt puternic afectate de utilizarea pesticidelor în agricultură. În zonele unde insectele au suferit reduceri mari de efective și păsările au urmat aceeași cale, mergând până la dispariție în unele zone.
Cuibăresc în maluri nisipoase, în vizuini, în cavități din pereți stâncoși, dar și în cupe construite din noroi, material vegetal și salivă, o construcție aparte, caracteristică rândunelelor și lăstunilor.
Cele antropice își amplasează cuiburile pe o gamă foarte largă de suporturi (construcții antropice) în general în locuri ferite (sub streșini, acoperișuri, în interiorul clădirilor unde au acces); cele care nu sunt asociate cu localitățile își amplasează cuiburile fie în crăpăturile stâncilor (lăstunii de stâncă), fie sapă galerii în maluri sau râpe lutoase (lăstunul de mal). Toate speciile cuibăresc de obicei colonial (unele în colonii mici, de câteva perechi sau uneori izolat).
Cuibul unui lăstun de casă
Toate populațiile din România sunt migratoare, majoritatea de cursă lungă, iernând în Africa, cu excepția lăstunului de stâncă ce poate ierna mai aproape, în zona Mediteranei sau pe valea Nilului.
La nivel european însă, unele populații sunt sedentare (de exemplu populațiile de rândunică din sudul Spaniei, sau majoritatea populațiilor de lăstun de stâncă din zonele mediteraneene).
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
