Ca niște buni și preacucernici familiști tradiționali, liderii PNL, de la vlădică și până la opincă, după ce au ieșit din dormitoarele membrelor fidele sau nefidele de partid, și-au scos nevestele din debara și cu ele de toartă, s-au îndreptat în Duminica Referendumului (o nouă sărbătoare a românilor!) către sfânta secție de votare binecuvântată atât de către popii de cartier cât și de liderii-frați din PSD.
Credeau ei că, în aceste condiții speciale, prostul de român (chiar așa gândesc politicienii, să nu vă mire!) va pune umărul la creșterea procentelor galbene care, lipite de-a dreapta celor roșii, vor acoperi măcar 90 la sută din piața, hala, bazarul sau bordelul politic autohton. Din nefericire pentru ei, populimea i-a taxat atât de dur, că au văzut în fața ochilor culoarea aceea după care, ditamai șefi sau șefuți se dau în vânt: roșu de Teleorman!
În aceste condiții, urmașii Brătienilor (sic!) s-au văzut brusc în situația de a se risipi ca formațiune politică precum aburii de sorginte bahică din capetele țuguiate ale unor lideri centrali sau locali. Cele trei mânjiri cu culoarea sângerie din ultimii aproape doisprezece ani (guvernarea pe sub masă a lui Tăriceanu din 2007 și 2008, USL-ul și acum frăția întru referendum) au îndepărtat mulți oameni de valoare care aderaseră la mișcarea liberală tocmai pentru a limita expansiunea vajnicilor urmași ai comuniștilor. Dar cum să te strici cu aceștia tocmai acum când sunt în capul mesei și mai aruncă din când în când câte o ciozvârtă de contract cu statul pentru firmele proprii sau ale rubedeniilor și prietenilor? Din acest motiv, mimarea opoziției a constituit principala preocupare a liderilor PNL, această inedită acțiune politică fiind ades întâlnită și prin Parlament și prin primării și prin CJ. Comunicatele de presă sterile trase la șapirograf sau noncombat-urile vizibile atunci când pesediștii își treceau hotărârile dubioase prin consilii și comitete au constituit ”opoziția” cea acerbă și cruntă a liberalilor din această legislatură.
O legislatură în care PNL a beneficiat de cele mai propice condiții pentru a reveni la guvernare în 2020, pe cai mari: un guvern PSD sub orice critică, un premier de te umflă râsul și plânsul simultan, un lider PSD preocupat doar de legi care să-l scape de oarece probleme penale, o abatere totală de la utopicul program de guvernare prezentat în campanie, un USR măcinat de conflicte interne, un PMP fără direcție.
Și cu toate acestea, galbenii la ora actuală au un număr de procente cu o singură cifră. Iar până în 2020, creșterea va fi... negativă, fapt care va conduce la o problemă pe care nici vechii liberali și nici pedeliştii nu si-au închipuit-o vreodată: riscul de a nu prinde pragul electoral!
Și când te gândești că în momentul fuziunii, liberalii și pedeliștii aveau aproape de 40 la sută! Din păcate pentru ei, excesul de...”abuz” al vanităților liderilor s-a concretizat printr-o acută lipsă de ... ”penurie” a procentelor.
Că unde nu-i cap, vai de procente!
