Astăzi, 15 august, se împlinesc cinci ani de la plecarea unuia dintre cei mai importanți oameni de cultură, cel căruia Botoșanii îi datorează enorm.
Viorel Cosma (30 martie 1923 - 15 august 2017) a fost muzicolog, lexicograf și critic muzical român.
Dar a fost mai presus de toate omul căruia Botoșanii îi datorează enorm.
Și asta pe lângă cele 14 volume dedicate lui George Enescu (în română, engleză, rusă, japoneză, bulgară).
Viorel Cosma a fost primul om care a atras atenția asupra casei de la Mihăileni.
Era în anul 1955, când muzicologul a venit la Dorohoi în calitate de reprezentant al Uniunii Compozitorilor. Pe 4 mai se stinsese la Paris George Enescu, acolo unde avea să fie și înmormântat.
(Viorel Cosma)
După aproape trei luni, Viorel Cosma sosea la Dorohoi. Ședința a avut loc pe 25 iulie 1955. În acea zi, muzicologul Viorel Cosma propunea refacerea casei și împrejmuirea ei, precum și refacerea puțului din curtea de la Liveni. Mai mult, reprezentantul Uniunii Compozitorilor solicita și amenajarea unui cămin cultural la Liveni, iar între timp electrificarea satului.
Procesul-verbal al ședinței mai consemnează (cu sublinierea textului) o cerere surprinzătoare venită din partea lui Viorel Cosma:
"La Mihăileni este casa mamei compozitorului și trebuie ca acesteia să i se acorde o atenție deosebită. Se va îngriji mormântul mamei maestrului de la Mihăileni".
În fața reprezentantului Uniunii Compozitorilor, tovarășii de la Raionul Muncitoresc Român au avut imediat obiecții: este nevoie de aprobare de la partid (Tov. Bortaș spune că "asupra acțiunii lui George Enescu, refacerea casei din Liveni, agitație vizuală, pomenire ș.a. trebuie să primească scris de la forurile politice superioare").
Propunerile clare ale lui Viorel Cosma au stârnit și iritarea tovarășilor de la Dorohoi, care au reproșat, prin vocea tov. Latiș, că "tov. Cozma a venit la Dorohoi cu o atitudine de sus și spunând că nu s-a făcut nimic pentru G. Enescu".
Tovarășul, de altfel, este de acord cu propunerile, mai puțin cu una dintre ele: "Nu sunt de acord să acționăm noi pentru a face parastasuri". La care adaugă: "Ar fi bine ca această problemă să fie cunoscută și de regiunea de partid".
Ședința este una destul de încordată. Muzicologul Viorel Cosma își exprimă nemulțumirea, stare care rămâne, și ea, consemnată în procesul-verbal:
"Tov. Cozma spune că a fost foarte nervos din cauza celor constatate pe teren". I se reproșează, din nou, muzicologului, tonul folosit: Tov. Lazarovici (de la Sfatul Popular Raional) spune că "tov. Cozma a vorbit cu ton de comandă, când poate era mai bine să discutăm tovărășește".
(Casa de la Mihăileni astăzi)
Viorel Cosma a fost românul care s-a aplecat nu doar asupra operei lui George Enescu, ci a fost interesat și de viața sa, fie că aceasta se consuma la Dorohoi, la Liveni, Tescani sau Paris.
”Ca să poți contura personalitatea polivalentă a lui George Enescu, statura renascentistă a acestui creator singular, rătăcit parcă într-o societate contemporană care refuză asemenea genii ce nu mai aparțin niciunui popor, niciunei școli muzicale, niciunui stil artistic, niciunei estetici consacrate de filosofia culturii, trebuie să ai forța – cum bine observa Contele de Saint-Aulaire-- să-ți înmoi penița în fulger, eclipsă și rouă”,
Viorel Cosma,”George Enescu, un portret lexicografic”
Un vizionar, un atent observator, dar mai ales un om care a avut forța de a se lupta cu oamenii și cu vremurile pentru a salva manuscrise, amintiri, locuri care fuseseră lăsate în paragina timpului.
Viorel Cosma a înțeles geniul eminescian, i-a simțit sufletul de artist și de creștin deopotrivă.
„...nimic nu egalează, în muzica românească autohtonă a secolului trecut, chipul genial al lui George Enescu, muzicianul care a întruchipat în sine nu mai puțin de cinci artizani străluciți ai condeiului componistic, ai viorii, pianului, baghetei și ai pedagogiei muzicale, ascunzându-și, cu modestia sa proverbială, virtuțile de poet, artist plastic, estetician, filosof, memorialist etc.”.
