Francesco Magaldi este managerul unui restaurant foarte popular din Botoșani, Facefood, și este prietenul adolescenților. Îi ascultă și îi înțelege, poate și pentru că seamănă atât de bine cu ei.
Francesco a venit în România în 2009, la 19 ani, într-o scurtă vacanță la tatăl său, pe care nu-l mai văzuse de la vârsta de 11 ani. Iar pentru că România și Botoșaniul i-au dat ce nu avea în Italia, oameni calzi și posibilitatea de a începe de la zero fără pile și relații, a rămas.
A devenit în scurt timp manager al unui restaurant italienesc, pentru ca apoi să-și ia frâiele propriului destin în mâini și să înceapă un business propriu: restaurantul Facefood, împreună cu partenera sa de viață (pentru o vreme), dar și de afacere, Ruxandra.
Francesco Magaldi a acordat un interviu pentru Life.ro, în care a explicat:
”Eu nu am venit în România să rămân, ci eram în vacanță, în vizită la tata, care se mutase aici prin 2007, iar firma lui, care activa în domeniul energiei eoliene, avea proiecte undeva între Oradea și Botoșani. Nu-l mai văzusem de multă vreme, după ce s-a despărțit de mama și am decis să-l vizitez în această țară despre care nu știam mai nimic. Dar când am ajuns aici am simțit o conexiune atât de puternică și cu oamenii, dar și cu locurile încât dacă mă întrebi ți-aș spune că eu de aici mă trag. Iar a mă stabili aici, în România, a devenit o opțiune atunci, când am cunoscut aceste locuri”.
Italianul a mărturisit că, venit prima oară la Botoșani, nu i-a plăcut mai nimic întrucât orașul nu era suficient de iluminat, iar străzile nu erau toate asfaltate, însă căldura oamenilor l-a făcut să pună accentul pe lucrurile mai importante: pe om, pe valori, pe ajutor și susținere.
În 2009, a revenit în România după ce a terminat liceul pentru a-și sprijini tatăl în afaceri.
”Îmi era foarte frică. Nu știam să vorbesc bine limba română, nu aveam prieteni, nu aveam pe nimeni aici. Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu un taximetrist care mi-a povestit despre un italian din oraș, din Botoșani, care avea un restaurant. Iar italianul, care nu știa bine limba română, căuta pe cineva care să-l ajute. Eu, cum nu aveam altceva a face, de întors acasă nu voiam, așa că m-am angajat manager la restaurantul conaționalului meu. Câștigam 600 de lei pe lună. Jaf la drumul mare! (râde) Doar că locuiam la el, mâncam la restaurant și banii îmi rămâneau mie. Dar tot puțini bani erau. La ceva timp am și plecat de-acolo, nu tocmai în relații bune”.
Pentru a scăpa de jignirile aduse de unii clienți, a construit Facefood altfel decât restaurantul la care lucrase și s-a îndreptat spre elevi.
”Cred că am o mare deschidere față de oameni, nu pun etichete, nu judec, nu mă interesează cine ce este, ci ce are de oferit ca om. Cred că ei văd în mine un om care a fost sincer (în Botoșani mai toată lumea îmi cunoaște povestea), care a început de la zero, care a dormit în biroul din restaurant vreme de doi ani, care s-a descurcat exact ca orice tânăr din oraș, fără pile, fără prea mulți bani”,
Francesco Magaldi, manager Facefood.
A povestit că a observat Facefood deoarece trecea zilnic pe acolo când revenea de la serviciu.
”Într-o seară am intrat și am simțit o conexiune specială, ca atunci când am venit în România. Am trecut mai des, am cunoscut proprietarele; actuala mea asociată, Ruxandra, a devenit și iubita mea pentru o vreme și a avut un rol foarte important în viața mea și în dezvoltarea localului. Iar după o vreme am devenit partener în afacere al Ruxandrei, când Medeea, partenera ei de atunci, s-a retras (...) Deci venisem la momentul potrivit. Dar nu aveam niciun ban, nici măcar unde să dorm”.
Așa că s-a întors pentru două luni în Italia, însă nu a a reușit să se reacomodeze și mama sa văzându-l mereu abătut i-a împrumutat 8.000 de euro pentru a investi la Facefood.
Continuarea poveștii o puteți citi AICI.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL
