Biserica poartă hramul Sfinților Mihail și Gavriil, locașul fiind sfințit în urmă cu peste 40 de ani, în prezența a sute de oameni veniți din toate satele și orașele din județ.
Biserica închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil din localitatea Victoria, comuna Hlipiceni, județul Botoşani, a fost sfinţită în luna noiembrie a anului 1979 de către IPS Adrian.
Imaginea noii biserici a rămas vie și în amintirile sătenilor de astăzi care, în urmă cu peste 40 de ani, copii fiind, priveau fascinați la ”catedrala” măreață din satul lor.
Unul dintre cei care participau la sfințirea bisericii din Victoria este și George Șpaciuc, acesta mărturisind astăzi, pe Facebook, o parte din povestea fascinantă a satului.
”În 8 al lui Brumar al anului 1979, după numai trei ani de trudă, trei ani în care am văzut-o crescând de la prima până la ultima cărămidă, copil fiind în chiar vecinătatea ei, s-a ținut Slujba de sfințire a Catedralei din Victoria, ocrotitori devenindu-i Sfinții Mari Arhangheli Mihail și Gavril, luptătorul pentru dreptate și adevăr și vestitorul celor bune și frumoase. Așa o vedeam eu pe atunci, așa o văd și acum, ca o Catedrală, eu mic, Ea imensă și impunătoare”,
George Șpaciuc, Hlipiceni
Istoria acestei biserici este una ieșită din comun, întrucât ea a fost transferată din parohia Lehneşti, aceasta din urmă fiind desfiinţată în urma construcţiei barajului de la Stânca Costeşti şi reconstruită, astfel, la Victoria.
”Țin minte și acum puhoiul de oameni venit să asiste la Slujba de târnosire și, mai ales, țin minte o mână de femei care plângeau de săreau efectiv cămășile de pe ele. Erau femei venite dintr-un sat de pe malul Prutului, Lehnești, sat demolat de regimul comunist pentru a face loc Barajului de la Stânca Costești. Parte din materiale de acolo, mai ales de la biserica ce s-a dărâmat, s-au folosit la biserica din Victoria. Iar ele, credincioase fiind până la Dumnezeu și chiar mai sus de El, au venit să-și plângă durerea căsuțelor distruse, dar și bucuria că măcar câteva bucățele din avutul lor pământesc a putut fi încorporat întru veșnicia unui lăcaș de cult înfrumusețat pentru primirea Sfântului Duh”,
George Șpaiuc, Hlipiceni
Construcţia Bisericii s-a realizat cu ajutorul acordat de Sfânta Mitropolie şi cu contribuţia şi munca voluntară a credincioşilor îndemnaţi de preotul paroh de atunci, părintele Aurel Zvâc.
Pentru sătenii veniți din toate satele, impresionantă a fost și prezența IPS Adrian Hrițcu, ierarhul născut în Știubieni, județul Botoșani, dar și jertfa preotului din sat, Aurel Zvâc.
”Slujba de târnosire a fost oficiată de IPS Adrian Botoșăneanu (Hrițcu), conjudețean din Știubieni, episcop vicar al Arhiepscopiei Iașilor, învrednicit mai apoi a fi Arhiepiscop al Arhiepiscopiei misionare ortodoxe române pentru Europa Centrală și Occidentală, coslujitor fiindu-i Părintele nostru drag Aurel Zvâc, ridicat atunci la rangul de iconom stavrofor, recunoscându-i-se astfel efortul uneori supraomenesc parcă de a se chinui zi și noapte, cu timp și fără timp, în a zidi, alături de presbitera Cleopatra și de consăteni, biserica atât de așteptată și cu privire la care, din cauza perioadei comuniste, mulți se temeau că nu va fi înălțată niciodată”,
George Șpaiuc, Hlipiceni
Copilul din urmă cu 43 de ani își mai amintește și astăzi cum, la doar 8 anișori, IPS Adrian i-a spus că este bărbat... după ce a intrat în Sfântul Altar cu căciula pe cap.
”Atunci am intrat și eu pentru prima dată în Sfântul Altar: eram atât de fericit și de mândru că pot intra în Sfântul Altar încât am uitat să-mi scot căciula de pe cap. Aveam doar 8 anișori, dar țin minte că însuși ÎPS Adrian mi-a luat căciula de pe cap și mi-a pus-o în mâini, spunându-mi cald, dar apăsat, că bărbații niciodată nu intră cu capul acoperit în Sfântul Altar. Eram privit deci deja ca un bărbat și mă simțeam în al nouălea cer, cu atât mai mult cu cât visam ca atunci când va veni vremea, să îmbrac haina preoțească. Apoi, țin minte că tata a primit târnoseala, o bucată de pânză cerată, sfințită și ori de câte ori ne era rău, nu ne simțeam bine, tata aprindea un colțișor al târnoselii, ne însemna cu ea în semnul sfintei Cruci și, chit că pare de domeniul paradoxului, totul ne trecea ca prin minune. Fie ca Sfinții Mari Arhangheli Mihail și Gavril, patronii Catedralei satului nostru, să ne apere în lupta cu potrivnicul și să ne vestească doar clipe de bucurie. Întru mulți și binecuvântați ani celor ce cu onoare le poartă numele”,
George Șpaiuc, Hlipiceni
(Foto: Facebook / Grupul Hlipiceni)
