Astăzi se împlinesc 7 ani de la plecarea dintre noi a uneia dintre cele mai strălucite personalităţi plămădite pe tărâm botoşănean.
Există spirite luminate și există locuri binecuvântate. Rareori cele două se potrivesc și se îmbină, dând naștere unor fenomene unice în cultura unui popor. Botoșanii nu duc lipsă de astfel de fenomene. Paradoxul în care și astăzi trăim face, însă, ca aceste întâmplări să fie prea ușor trecute cu vederea. Timpul prezent se lasă mai ușor copleșit de sărăcie – spirituală, materială și morală deopotrivă – decât de dorința de a valoriza și valorifica tezaurul de care acest pământ încă dispune.
Ungureniul a fost, în prima jumătate a secolului trecut și nu numai, un punct luminos. Și asta pentru că aici s-au născut oameni care au simțit forța și potențialul acestui loc. Trecut astăzi în uitare, Ungureniul a primit pe ulițele sale personalități importante ale României. Astăzi, Ungurenii mai păstrează în memorie numele celor care au făcut cinste comunei lor. Și speră ca viața culturală și spirituală a locului să redevină ce a fost. Și poate mai mult decât atât.
Astăzi se împlinesc 7 ani de la plecarea dintre noi a uneia dintre cele mai strălucite personalităţi plămădite pe tărâm botoşănean.
Adrian Neculau s-a născut pe 30 august 1938, în Ungurenii Botoşanilor, şi s-a stins pe 21 decembrie 2012. Un cărturar autentic, un profesionist de excepţie, un spirit superior şi un făuritor de şcoală academică.
S-a născut într-o familie de învăţători ce l-au cunoscut și au ucenicit, o vreme, pe langă părintele Constantin Galeriu.
Adrian Neculau a vorbit mereu cu smerenie şi pioşenie despre locul natal şi despre părinţi. Acolo, în sat, a urmat primele clase. Anii de cruntă sărăcie, cu război şi lipsuri cumplite, i-au format în timp răbdarea şi înţelegerea faţă de cele ale vieţii, cu tot ce înseamnă ea. Părinţii au fost daţi afară de învăţământ, reintegraţi cu greu sau detaşaţi prin alte sate. Comuniştii începuseră să lucreze la formarea omului nou şi aveau nevoie de dascăli care să le servească interesele.
Din familie i s-a cultivat, pe de o parte, aplecarea spre carte și râvnă spre educarea și luminarea poporului, pe de altă parte, în inimă sa a fost sădită, încă de timpuriu, sămânţa credinței.
Anii de liceu i-a petrecut la oraş. A absolvit Liceul A.T.Laurian în 1956. În 1962 devine licenţiat în Pedagogie - Limba şi Literatura Română, Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii ieşene.Deşi un strălucit student şi un eminent om de litere, a fost repartizat ca profesor într-un sat din Oradea. Apoi avea să devină psiholog la Laboratorul de psihologie CFR Iaşi. În 1974 susţine doctoratul, cu o temă inedită în spaţiul românesc: Liderii în dinamica grupurilor. A fost lucrarea care i-a adus recunoaşterea în breaslă şi l-a consacrat ca specialist în psihosociologia grupului.
În 1990, Adrian Neculau devine profesor, apoi şeful catedrei de Psihologie şi în 1993 prorector al Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi.
Dupa 1989 se dedică studiului construcţiei instituţionale (Catedra de psihologie, Laboratorul de psihologie socială), formării noilor generaţii de psihologi şi stabilirii unor contacte de parteneriat cu laboratoare şi personalităţi ale psihologiei sociale din Europa.
A fost printre cei mai activi psihosociologi din Europa de Est.
A creat o școală românească în psihologia socială, inițiind cercetări în domeniul reprezentării sociale a sărăciei, puterii, minorităților. A publicat mai multe studii și monografii, a coordonat volume colective în care sunt analizate efectele psihosociale ale comunismului și tranziției.
Biserica îi păstrează un loc aparte în rândul mărturisitorilor de credinţă. A fost un creştin practicant, inclusiv în mediile universitare.
Cu doar două zile înainte de a-şi încredinţa sufletul în mâinile Domnului, Adrian Neculau a susţinut o prelegere în Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - Galata, Iași.
Fusese invitat să vorbească despre "Psihologia credinţei".
Părintele Constantin Sturzu îşi aminteşte cum profesorul Neculau a vorbit în acea zi de decembrie 2012 despre credinţa care i-a făcut pe intelectuali să reziste în închisorile comuniste, despre resorturile psihologice ale faptului că prigoana nu îndepărtează, ci apropie de Dumnezeu, precum şi despre faptul că oamenii sunt uniţi de puterea credinţei care, între altele, fortifică sentimentul de întrajutorare, responsabilizează şi, nu în ultimul rând, micşorează, până la dispariţie, sentimentul de singurătate.
"Aceasta a fost ultima prelegere publică a profesorului şi psihologului Adrian Neculau, ţinută, precum se vede, nu într-un amfiteatru sau într-o aulă academică, ci într-o biserică! Întâmplare? Sigur că nu. De aici – şi nu numai – îmi alimentez nădejdea că sufletul său se odihneşte cu cei drepţi. Pentru că, în Biserică, avem convingerea că "în ce vei fi găsit, în aceea vei fi judecat!". Iar pe dumnealui moartea l-a surprins, practic, în biserică, în calitatea pe care şi-a cultivat-o de-a lungul întregii vieţi, aceea de mărturisitor al lui Hristos",
pr. Constantin Sturzu. Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Despre Adrian Neculau, cei care l-au cunoscut spun că se pricepea cum nici un alt psiholog a vorbi simplu și frumos despre teorii și descoperiri psihologice complicate.
”Odată chiar i-am spus: scrii despre psihologie ca un scriitor, la care el mi-a răspuns: Când eram copil visam să mă fac scriitor. Acel vis a conspirat cu destinul și Adrian Neculau s-a făcut „scriitor de psihologie”, vorba lui Nicolae Turtureanu. Arta de a scrie simplu și frumos despre lucruri complicate l-a făcut eligibil pentru Agora. Dacă nu ar fi fost „scriitor de psihologie” nu ar fi fost nici psiholog în Agora. Agora a fost acel spațiu public și în același timp imaginar unde el s-a simțit cel mai bine, mai creativ și mai util în ultimii 5-7 ani și unde a judecat probleme extrem de complicate și greu de descurcat: despre fețele ascunse ale puterii, despre cum se învață cetățenia, despre cum să rămâi om în condiții dezumanizante, despre manipulare și rezistența la ea, despre … multe”,
Ion Negură, conf. univ., dr. psih., Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” Chişinău
Ultimele cugetări cu care Adrian Neculau a ieșit în Agora, ne dezvăluie acelaşi Ion Negură, au fost despre fericire și nefericire.
”Înainte de a pleca el a dorit să le spună oamenilor că ei trebuie să fie fericiți și că ei pot fi fericiți. Că a fi fericit e o chestiune ce ține mai mult de opțiunea personală decât de circumstanțe implacabile din exterior. Hamlet, plecând în veșnicie, a zis că ceea ce va urma va fi liniștea. Psihologul Adrian Neculau a plecat și el, ispitit de viață eternă, iar peste Agora s-a lăsat liniştea”,
Ion Negură, conf. univ., dr. psih., Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”
Adrian Neculau a fost nepotul lui Eugen Neculau, cel care a fondat, la Ungureni, Universitatea Populară.
Unchiul lui Adrian Neculau a fost o personalitate care a marcat nu doar Ungurenii, ci viaţa culturală a judeţului şi poate chiar a Moldovei.
Eugen D. Neculau (29 decembrie 1900, Ungureni, județul Botoșani – 1974, Iași) a fost întemeietorul și animatorul Căminului Cultural și al Universității Populare de la Ungureni.
Recunoscut ca strălucit pedagog, Eugen Neculau a urmat studiile primare în satul natal și cele gimnaziale și liceale la Liceul „Grigore Ghica Voievod” din Dorohoi, apoi la Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, iar În 1925 a obţinut licența în filosofie și alege un post în învățământul preuniversitar la Dorohoi, pentru a fi cât mai aproape de meleagurile natale.
(Foto: Adevărul)
În 1927 înfiinţează Căminul Cultural din Ungureni, instituție care inițial a fost subordonată Fundației culturale conduse de Dimitrie Gusti. Continuă să studieze, visul său fiind însă și mai măreț. Locuieşte în satul natal, dar predă şi pedagogie și filosofie la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași.
În 1930, cu ajutorul unei burse, se specializează la Paris. Şase ani mai târziu înfiinţează Universitatea Populară de la Ungureni, unul dintre puținele experimente românești reușite în domeniul educației adultului, după cum spun specialiştii în domeniu.
În 1938 se mută la Iaşi, activând ca profesor, dar se întoarce frecvent la Ungureni, unde susţine prelegeri în cadrul Universităţii Populare, alături de cele mai strălucite personalităţi ale vremii.
După război, comunismul îşi arată colţii şi la Ungureni. Activitatea Universităţii Populare este interzisă. Profesorul Eugen Neculau continuă să studieze şi să scrie. Rezultatul cercetărilor sale se află depozitat şi păstrat astăzi la la Arhivele Statului din Iași, documente ce constituie Fondul „Universitatea Populară Ungureni” și Fondul personal „Eugen D. Neculau”.
Profesorul moare în 1974, lăsând în urmă sute de studii, de manuscrise, de idei şi de fapte.
În comunitatea botoșăneană poartă numele fostului mare pedagog Eugen D. Neculau, Căminul Cultural din Ungureni. O clădire care poartă o uriașă încărcătură istorică ce datează de 92 de ani.
”A fost prima Universitate Populară din țară, în 1927. Clădirea în timp s-a năruit și s-a construit o alta, nouă. La clădirea nouă, în 2012 s-a făcut proiectul, în 2013 lucrările, iar în 2014 a fost finalizată. Am folosit fonduri din bugetul local, în valoare de 1,7 milioane de lei”,
Ilie Ivanache, primarul comunei Ungureni
Actualul Cămin Cultural se înalță stingher parcă dintre căsuțele bătrânești care-l veghează, de jur împrejur. Se află la un colț de drum, iar trecătorii care se îndreaptă către Săveni sau alt loc aflat în calea lui nu pot să nu-l observe și să se mire.
.jpg)
Pentru că imaginea acestui cămin pare ruptă din altă parte și lipită în zona îndelurită din Ungurenii Botoșanilor. Și tocmai pentru asta-i mândria comunității și locul de cinste unde sunt organizate cele mai importante evenimente.
„Chiar săptămâna asta am avut programat un spectacol cu copiii de la școală. Era necesar un astfel de cămin, Epurenii ,Ungurenii, Sapovenii, Plopenii Mari, toate satele dimprejur vin la noi la Căminul Cultural”,
Ilie Ivanache, primarul comunei Ungureni
Comuna Ungureni este cea mai mare din județul Botoșani cu un număr aproape record de sate aparținătoare: Borzeşti, Călugărenii Noi, Călugărenii Vechi, Durneşti, Epureni, Mihai Viteazu, Mîndreşti, Plopenii Mari, Plopenii Mici, Sapoveni, Ungureni şi Vicoleni. La ultimul recensământ număra aproape 7.500 de suflete.
Gabriela Erdic
Florentina Toniță
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:
