Sub bagheta dirijorului Daniel Manasi, melomanii au avut parte de o seară Mozart, dar și de momente de pian din muzica lui Beethoven, măiestrite de Daniel Dascălu.

Chiar dacă la capacitate de 30% din disponibilul de locuri în sala de concert, puține scaune au rămas, vineri seara, neocupate, melomanii fiind dornici să audă din nou acorduri de pian. Iar repertoriul prezentat a oferit prilejul reîntâlnirii cu marea muzică. Mozart și Beethoven, un dirijor obișnuit cu scena de la Botoșani, un pianist trecut prin marea școală vieneză de muzică, o orchestră care poate aborda orice repertoriu și un public dornic de frumos. Acestea toate au făcut ca seara de vineri să fie una nu doar reușită, ci și una care va rămâne în memoria melomanilor.

O apariție aparent fragilă, dincolo de care izbucnește, când nu te aștepți, o forță interpretativă care oferă muzicii beethoveniene măreție, pianistul Daniel Dascălu a fost îndelung aplaudat de publicul botoșănean. Născut în 1991, a absolvit cursurile Universității de Muzică din Viena (MDW), la clasa celebrului profesor Martin Hughes, după ce anterior a devenit licențiat al Universității Naționale de Muzică din București la clasa renumitei pianiste Dana Borșan. Tot aici Daniel Dascălu este, în prezent, doctorand, dar și cadru asociat al Universității. De asemenea, este înscris la Postgradualer Lehrgang Kammermusik (clasa prof. Stefan Mendl), la Universität für Musik und darstellende Kunst Wien (MDW) și urmează Post – Graduate Master pentru pian  la ”Talent Music School Brescia, Italia.

De-a lungul anilor, Daniel Dascălu s-a perfecționat și în cadrul mai multor cursuri de măiestrie susținute de personalități ale pianisticii internaționale precum Martin Hughes, Mihaela Ursuleasa, Gabriel Amiras, Pascal Salomon, Walter Krafft, Csíky Boldizsár, Andreas Henkel. Câștigător al unor premii prestigioase la concursuri naționale și internaționale notabile, Daniel Dascălu are deja o bogată activitate concertistica în decursul căreia a avut apariții apreciate pe scena Ateneului Român, la Palatul Cantacuzino în cadrul programelor Muzeului Național George Enescu, la Brașov, Cluj, Sibiu și Iași. De asemenea, Daniel Dascălu concertează și în străinătate.

La pupitrul dirijoral s-a aflat, în schimb, un artist bine cunoscut melomanilor botoșăneni. Daniel Manasi s-a născut la data de 14 iunie 1963. A urmat cursurile Conservatorului de Muzică George Enescu din Iaşi (1981-1985), pregătindu-se ca violonist. În acelaşi domeniu a urmat şi o serie de cursuri de măiestrie la Nyrbator (Ungaria) şi Weimar (Germania).

A fost distins cu premii la diverse competiţii naţionale, a susţinut concerte şi recitaluri camerale ca violonist solist, atât în ţară cât şi peste hotare (Italia, Franţa, Spania, Japonia, China, Koreea de Sud, Germania, Singapore, Malayesia, Cuba etc.). Activitatea sa de bază este şi în prezent legată de acest instrument, fiind concert-maestru al Orchestrei de Cameră Radio Bucureşti. Pasiunea pentru muzică l-a îndemnat să-şi lărgească sfera de activitate, studiind dirijatul de orchestră: cu Ervin Acel la Oradea (2002) şi un curs de masterclass-dirijat postuniversitar la Conservatorul din Viena (2005).

Mozart – Beethoven - Mozart

Seara concertistică a debutat sub acordurile muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart, cu Uvertura operei ”Răpirea din Serai”.

W.A. Mozart (1756 – 1791) a trăit, precum știm, doar 35 de ani, fiind considerat, pe bună dreptate, copilul-minune al muzicii universale. A început să cânte la pian la vârsta de trei ani și, se spune, auzul lui era atât de fin încât sunetele prea puternice îi făceau rău fizic. La doar patru ani avea nevoie de doar jumătate de oră pentru a învăța o piesă muzicală. Avea cinci ani când își uimea auditoriul cu sunetul clavecinului, iar la șase ani compunea și începea turneele strălucitoare.

”Într-o operă, poezia trebuie să fie fiica ascultătoare a muzicii”, spunea Mozart. Avea 26 de ani când a compus ”Răpirea din Serai”, opera fiind la momentul premierei (1782­) un succes remarcabil. De altfel, toate capodoperele sale în genul dramatic au fost scrise în ultimii ani ai vieții: ”Răpirea din Serai” (1782), ”Nunta lui Figaro” (1786), ”Don Giovanni” (1787) și ”Flautul fermecat” (1791). Ca să înțelegem ce au însemnat pentru Mozart aceste opere, aruncăm o privire peste rândurile pe care compozitorul i le scria tatălui său în 1778: ”Știi cât de tare îmi doresc să compun opere, îi invidiez pe toți aceia care au scris o operă. Aproape că-mi vine să plâng de supărare când aud sau văd o arie”. Peste trei ani începe să lucreze la ”Răpirea din Serai” și continuă corespondența cu tatăl său. ”O operă are  succesul garantat când intriga este bine elaborată, cuvintele sunt scrise numai pentru muzică și nu sunt aruncate ici și acolo ca să se potrivească cu o amărâtă de rimă…”, îi scria entuziasmat părintelui său.

Urmează momentul de pian al serii. L. van Beethoven (1770 – 1827) scrie Concertul pentru pian și orchestră nr.4, în sol major, op. 58 în 1806. Să nu uităm că doar cu un an în urmă (1805) avusese loc premiera Simfoniei ”Eroica”, moment considerat a fi unul dintre punctele de cotitură din istoria muzicii. Pentru că, spun criticii muzicali, după ”Eroica”, muzica nu a mai fost niciodată aceeași: ”printr-o zbatere spasmodică, muzica a intrat în secolul al XIX-lea” (Harold C. Schonbeg).

Astfel, după ”Eroica” urmează – pe parcursul a 7-8 ani, o succesiune de capodopere, incluzând aici și Concertul pentru pian și orchestră nr.4, în sol major, op. 58.

Daniel Dascălu oferă publicului botoșănean o interpretare admirabilă a cunoscutului concert beethovenian, nu mai puțin apreciat fiind și acompaniamentul orchestrei. Fără tușe vehemente, în acorduri senine, un abandon în miracolul muzicii, dar un abandon bine susținut de clapele pe care pianistul le conduce fără patimă, cu o pasiune exersată în ani și ani de exercițiu.

Publicul percepe solemnitatea, aplaudă interpretarea și susține deopotrivă aportul orchestrei. Dialogul dintre pian și instrumentiștii Filarmonicii ”George Enescu” este unul cât se poate de reușit, aplauzele fiind pentru solist și orchestră deopotrivă.

Concertul se încheie cu o simfonie mozartiană.

Tot în 1782 (când compune ”Răpirea din Serai”) scrie W.A. Mozart și Simfonia nr.35, în re major, ”Haffner”, numită astfel întrucât era comisionată de familia Haffner. Alături de ”Linz” (nr.36) și ”Praga” (nr.38), avem de a face, în muzica lui Mozart, cu ”cele trei simfonii care transcend toate lucrările simfonice anterioare” (cf. lui Cyler). Simfonia ”Haffner” are premiera pe 23 martie 1783, la Viena.

Concertul următor

Vineri, 5 martie 2021, la ora 18.30, este anunțat Concertul Extraordinar dedicat Zilei de 8 Martie.

Dirijor: Tiberiu Oprea

Soliști: tenorii Florin Guzgă, Bogdan Lupea și Andrei Fermeșanu.

În program: pagini orchestrale de largă popularitate, arii din opere celebre, canzonette.

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: