Cândva, prelucrarea sau argăsirea pieilor de miel și oaie era o meserie de bază, astăzi este un meșteșug tot mai puțin practicat.
Tot mai puține persoane poartă căciuli de astrahan, de cojoace mai că nici nu mai poate fi vorba, doar pielicelele argăsite ce pot fi folosite pentru decorarea caselor sunt mai des întâlnite.
Cu toate acestea, încă mai există meșteri care din pasiune mai practică această meserie, iar Gheorghe Gînea din comuna Suhaia, județul Teleorman, este unul dintre ei.
Practică această meserie de drag și este încântat atunci când turiștii îi apreciază munca.
„Am moștenit acest meșteșug de la bunicul meu, care lucra cu mult drag pentru toată comunitatea, chiar era un meșter renumit. Mie mi-a plăcut ceea ce el făcea, așa am prins și drag de această meserie și așa a fost să fie, adică să duc eu meșteșugul mai departe“, a spus pentru Lumea satului meșterul Gînea.
Pentru oieri, vânzarea pieilor de miel nu mai este o afacere și încasează tot mai puțin din vânzarea lor, puțini sunt cei care mai au clienți, așa că majoritatea rămân nefolosite.
Gheorghe Gînea cumpără piele în general de la ciobanii din zona Botoșaniului, de acolo fiind soția lui, și a creat o legătură strânsă cu unii dintre ei și chiar cu localnicii care mai cresc câteva exemplare pe lângă casă.
De obicei le cumpără imediat după sacrificare, astfel încât nici nu sunt date cu sare, tocmai pentru că urmează un proces bine stabilit în prelucrarea lor.
„Sarea este foarte importantă, de aceea de cele mai multe ori nu-i las pe crescători nici măcar să le săreze. Eu știu câtă sare să le pun pentru că, dacă nu are o porțiune cuprinsă de sare, atunci când o bag în lucru lâna va cădea și se va vedea urât. Deci trebuie să aibă toată blănița sare și este suficient să stea o săptămână așa, însă poate sta așa și 2-3 luni. Apoi, în următoarea etapă, mă ajută și soția pentru că urmează spălarea. De obicei le las în apă peste noapte, le scot la uscat și apoi ne apucăm de treaba propriu-zisă. Se decarnează și se spală în mai multe ape, incluziv cu detergent, și se clătesc până când ultima apă este limpede, adică curată ca apa de băut. Dacă aceste etape nu sunt respectate și făcute cum trebuie, riscăm să persiste un miros pe care mulți îl evită“, a mai declarat meșterul pentru sursa citată.
Tot procesul, până la vânzare, poate dura o lună, o lună și jumătate și apoi cumpărătorii se pot bucura de blănițe ani de zile ca și cum ar fi cumpărate cu o zi înainte deoarece nu se depreciază.
(Foto: lumeasatului.ro)
