Tatăl său este preot, iar mama medic. Fiul a ales să urmeze cariera mamei și spune că cel mai mare vis al său este să devină ”un om plăcut atât lui Dumnezeu, cât și oamenilor”.
Teofan este fiul preotului Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic Ortodox din Botoșani. El crede că tinerii ortodocși ar trebui să se comporte astfel încât să contrazică prejudecata că oamenii credincioși sunt habotnici.
Dimitrie Teofan Dascălu este student la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, coordonatorul corului „Theofania” și un băiat plin de entuziasm. Absolvind cu brio unul dintre cele mai bune licee din Botoșani (Colegiul Național ”A.T.Laurian”, nota red.), el a demonstrat că păstrarea principiilor și valorilor creștine într-o societate dezechilibrată este unul dintre cei mai importanți piloni ai educației.
”Un tânăr ortodox ar trebui sa fie foarte puternic și să aibă încredere în ceea ce crede”, spune Teofan într-un interviu acordat pentru blogul unui student teolog.
-Cine este Dimitrie Teofan Dascălu?
-Dascălu Teofan Dimitrie e un băiat cam ca oricare altul. E un tip puțin agitat, „zghihuit” cum îmi place să zic, prietenos și deschis.
-Tatăl tău a fost preot misionar în Copenhaga (Danemarca), iar acum este directorul Seminarului Teologic Ortodox din Botoșani. Cum este, după părerea ta, să trăiești într-o familie de preot?
-Cred că e interesant să trăiești într-o astfel de familie. Viața e „mai altfel”, dar nu într-un sens rău. N-am să mint, oamenii au anumite așteptări de la familia unui preot, dar mai ales de la copiii lui, ceea ce reprezintă pentru unii o „presiune”. E frumos să ai o astfel de familie, și mă simt onorat că am avut șansa să cresc într-un astfel de cadru.
- Te-ai gândit vreodată să calci pe urmele tatălui tău?
-Pf, da, normal și nu doar o dată. Cred că mai ales băieții de preot se găsesc în situația în care se imaginează pășind pe urmele tatălui. Totuși sunt de părere că îți trebuie mult har pentru a sluji lui Dumnezeu ca preot, har pe care (încă) nu l-am găsit în mine.
-Ai avut vreodată divergențe referitoare la faptul că ești „băiat de preot” sau au existat prejudecăți la adresa ta din pricina acestui fapt? Dacă da, cum ai trecut peste ele?
-Au fost câteva prejudecăți pe care le-am auzit, din păcate nu într-un mod direct, despre „familia mea de preot în care am crescut”. Spun din păcate, pentru că oamenii care gândesc într-un anumit fel de multe ori se feresc să își exprime direct ideile, arătând astfel că nu sunt deschiși să afle, dacă vrei, adevărul despre cum e să trăiești într-o familie de preot. Totuși, societatea de azi nu mai vede atât de diferit sau „special” faptul că ești dintr-o astfel de familie. Mai des au fost niște păreri/discuții legate de tata și de familie când eram mai mic, dar pe măsură ce am crescut, oamenii au început să nu mai vadă asta ca ceva „diferit”.
-Care este cel mai mare vis al lui Teofan Dimitrie Dascălu?
-Cel mai mare vis este să devin un om plăcut atât lui Dumnezeu, cât și oamenilor. După părerea mea, asta e cea mai mare împlinire la care cred că poți aspira…
-Ai fost admis la facultatea de medicină din Iași. Felicitări! Cum crezi că se poate mărturisi credința creștină în spitale?
-Mulțumesc! Cred că cel mai frumos și corect mod prin care ai putea să îți mărturisești credință e prin puterea exemplului. Sunt total în dezacord cu ideea de „convertire” a oamenilor, pentru că nu e calea iubirii atunci când oamenii nu sunt deschiși la cunoașterea lui Dumnezeu. Pot să vorbesc momentan din experiența mamei mele și să spun că cel mai bun mod de a mărturisi credința în spital e prin respectarea cuvintelor Mântuitorului: „să îți iubești aproapele ca pe tine însuți”.
-Ce crezi că ai moștenit/învățat de la tatăl tău?
-Am învățat foarte multe și sper că tot pe atâtea (cel puțin) de acum încolo :). Cât despre moștenit, cred că „i-am furat” dragostea de ascultat și vorbit cu cei din jurul meu. Cine îl știe pe tata, știe că e „bun de gură” și tare mult mi-aș dori să pot ajunge la un moment dat ca el.
Interviul integral pe AICI
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
