În nordul Moldovei, România pierde în fiecare an câte un hectar din teritoriu.
În satul Baranca, comuna Hudeşti, judeţul Botoşani, o localitate situată chiar pe graniţa cu Ucraina, Prutul sapă constant în malul românesc. Satul Baranca este situat chiar la frontiera României cu Ucraina. Oamenii sunt săraci şi trăiesc numai din agricultură şi creşterea animalelor. În ultimele trei decenii, sătenii din Baranca au început să rămână şi fără pământ arabil, singura lor sursă de subzistenţă. Prutul, cel care desparte România de Ucraina, curge chiar în apropierea satului şi macină an de an malurile nisipoase.
La fiecare 12 luni, oamenii din Baranca rămân fără cel puţin un hectar de teren.
„Deja se mută graniţa României şi a Uniunii Europene. Ce să mai spun de pământurile oamenilor. Dacă mai vine o viitură este prăpăd“, spune Viorel Atomei, primarul din Hudeşti.
Peste 60 de hectare pierdute Pe malurile râului se află singura avere a localnicilor, terenurile agricole. Încă din anii ’60, după defrişările din zonă au început să apară alunecări de teren. Mai mult decât atât, odată la trei ani au loc inundaţii la Baranca. La fiecare viitură, apa ia şi câteva hectare de teren din malul românesc.
„Când eram eu copil, malul Prutului era pe lângă satul vecin din Ucraina. Se vedea, era la maxim 50 de metri şoseaua care făcea legătura dintre Cernăuţi şi Chişinău. Acum malul Prutului este mutat la câteva sute de metri către teritoriul nostru. La ultima viitură au fost afectaţi 2 kilometri de mal. S-au dus deja, din anii comunismului şi până acum, peste 60 de hectare din malul nostru“, explică Viorel Atomei.
După inundaţiile catastrofale din 2008-2010, autorităţile locale au fost nevoite să mute jumătate de sat mai la deal. Exista riscul ca, din cauza eroziunii, toate casele să ajungă în Prut. Oamenii din Baranca sunt din ce în ce mai îngrijoraţi. Simt că vor ajunge muritori de foame.
„Din 1975 încoace însă malul se tot macină. Au mutat de două ori satul, că se ducea în Prut. Am şi eu pământ pe malul Prutului. O să rămân fără nimic dacă nu se consolidează malul“, spune pentru Adevărul, Luca Dumitru, un sătean trecut de 60 de ani.
Vasile Lungu, un alt agricultor ceva mai în vârstă din Baranca, are aceleaşi temeri. Şi astăzi îşi aduce cu groază aminte de inundaţiile din 2008 şi 2010.
„Când au fost inundaţiile a fost prăpăd. Dintr-odată a smuls câteva hectare. Ferească-ne Dumnezeu dacă mai vine urgia, că malul se rupe de tot. Şi aşa s-a tot mutat satul tot mai la deal, să nu se răstoarne în Prut“, spune săteanul.
Amenajările ciudate făcute sovietici
Pentru a opri procesul accelerat de eroziune este nevoie de consolidarea masivă a malurilor pe o distanţă de 10 kilometri, plus o serie de amenajări care să prevină eroziunea apelor asupra malului. „Afectaţi suntem şi de consolidarea făcută de URSS pe timpul comuniştilor, pe malul stâng al Prutului. Aveau voie să facă nişte amenajări prin care să dirijeze apa din malul lor în malul nostru. Noi fiind copiii URSS-ului nu ne-au dat voie să facem şi noi acele amenajări. S-au încercat consolidări, dar consolidări care nu rezistă la viituri.
Acum avem voie să facem acele amenajări, dar nu avem bani. Sunt sume uriaşe pe care primăria nu şi le permite“, spune edilul. Au fost alocate din fondul de rezervă al Guvernului în urmă cu câţiva ani, sume pentru consolidarea a numai 500 de metri de mal.
DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:
