Botoșănean după origine, fratele marelui Grigore Antipa, nu s-a sfiit să învețe de la oamenii care, dincolo de știința de carte, au purtat prin viață o școală mult mai de soi, cea a vieții duhovnicești.
Botoșănean după origine, fratele marelui Grigore Antipa, rector al Universității ieșene. Nicolae Leon este fondatorul parazitologiei românești, autorul primelor cercetări asupra epidemiologiei malariei din România, reprezentant al perioadei de consolidare a biologiei româneşti. Omul căruia cariera și notorietatea lui Grigore Antipa îi datorează enorm.
În anul 1933, în ”Note și amintiri”, Nicolae Leon ne lasă o impresionantă lecție de viață. Pe care Muzeul Județean Botoșani o readuce în actualitate chiar în zilele de început de post creștinesc (Postul Sfintei Marii).
Marele om de știință scrie, într-un mod de-a dreptul cuceritor, despre binefacerile… borșului:
”O paranteză, în caz ca aș muri subit în una din zile, rog pe cetitorii mei să nu exclame: ”Cu tot regimul lui de care a făcut atâta caz a murit la 70 de ani!". Trebue să aibă în vedere că 70 de ani ai mei echivalează cu o sută de ani, fiindcă eu m-am născut debil, așa că vârsta care pe am ajuns-o n-o datoresc decât regimului. Dacă n-aș fi dus acest regim sobru trebuia să fi murit demult când aveam 50 de ani! Dar ce este regimul alimentar rațional decât reîntoarcerea la posturile din trecut și la adagiul:
„Nu ai poftă de mâncare nu mânca, cel mai bun aperitiv este postul".
Am cunoscut la mănăstirea Agafton de lângă Botoșani o călugărita care avea 114 ani, sănătoasă, zveltă și voioasă. Am întrebat-o:
-Cu ce te ții așa de bine măiculiță, ce mănânci?
-Apoi, ce să mănânc? Borșișor.
-Cred că nu mănânci într-una numai borș!
-Încep prin Martie cu borș de urzici, apoi cu borș de stevie, de lobodă, de știr...
-Dar iarna?
-Iarna mănânc borș de sfeclă, cartofi, fasole si linte. Borșul te face ușor ca pana.
De minunele borșului auzisem încă din copilărie.
Se spunea ca în una din zile s-a prezentat doctorului Isak, d-rul Isak era medicul cel mai bun din Botoșani, un țăran bolnav de tuberculoză. Doctorul văzând că nu mai este nici o speranță de vindecare, i-a spus ca să scape de el : „Întoarce-te acasă, stai culcat afară toată ziua și mănâncă borș"!
După un an de zile se prezintă la Isak un român cu doi curcani.
-Ce este, bade?
-Sărut mânele, am venit să vă mulțumesc, eu sunt omul care am fost acuma un an, când tușam și scuipam sânge... am mâncat numai borș așa cum mi-ați spus și mulțumesc lui Dumnezeu, m-am făcut sănătos.
Astăzi s-a constatat și științific că borșul este un aliment higienic, conține multe vitamine.
Toate tratamentele moderne: băi de aer, băi de soare (helioterapie); plimbările cu picioarele goale, (cura lui Kneipp), nu sunt decât o revenire la viața primitivă.
Cine ține să ajungă vârsta normală de una sută ani, trebuie să ducă o viață cumpătată să-și schimbe deprinderile, să piardă pe cele rele, căutând să câștige altele bune”.
Nicolae Leon s-a născut pe 15 aprilie 1862, la Botoșani, și s-a stins din viaţă pe 4 octombrie 1931, la Iaşi.
S-a născut în Băiceni, din părinții Iorgu Leon și Zoe, născută Neculau. Mama Zoe s-a recăsătorit câțiva ani mai târziu cu avocatul Vasile Antipa, din Botoșani, cu care a avut un al doilea fiu, Grigore Antipa (1867-1944).
.jpg)
O întorsătură ce avea să marcheze destinul celor doi fraţi: pe când Nicolae avea 12 ani, iar Grigore 7, rămân orfani, ambii părinți murind la interval de câțiva ani. Copiii merg la pensionul „Margineanu” din Botoșani, ulterior transferându-se la Liceul „Institutele Unite” din Iași.
În anul 1881, Nicolae Leon începe studiile superioare de medicină la Iași. Nu le finalizează, pentru că se simte atras de științele naturale, astfel că se înscrie peste trei ani la Universitatea din Jena, unde se specializează în zoologie.
În România profesează câțiva ani ca profesor de liceu, apoi devine profesor titular la Catedra de zoologie medicală a Facultății de Medicină din Iași. A fost decan al Facultății de Medicină și rector al Universității ieșene între anii 1918 și 1920-1921.
Nicolae Leon înfiinţează primul laborator de parazitologie din țară, fiind primul profesor din România care a predat un curs de parazitologie. A realizat primele cercetări epidemiologice privind malaria în România, cercetări ce au stat la baza planurilor de eradicare a acestei boli, dar și de cunoașterea insectelor dăunătoare agriculturii.
Legătura dintre cei doi frați a fost foarte strânsă. Cei doi copii au petrecut în casele părintești din Strada Harapului (în prezent Bd. Eminescu). Grigore avea doar doi ani când a rămas orfan de tată, grija creşterii şi educării lui Grigore şi a fratelui său Nicolae Leon rămânând în seama mamei (Zoiţa Antipa) pe care mai târziu cei doi fii o apreciau că a fost o femeie "inteligentă, înţeleaptă, bună şi sfântă". Peste alţi cinci ani Grigore rămâne orfan şi de mamă. Moş Panaite-unchiul de mamă a devenit tutorele celor doi băieţi.
Convins de fratele său Nicolae, Grigore întrerupe cursurile universităţii ieşene şi pleacă împreună cu acesta la Jena, unde devine timp de şase ani elevul conştiincios al celebrului profesor Ernst Haeckel. La 9 martie 1891 Grigore Antipa şi-a susţinut examenul de doctorat, Ernst Haeckel acordându-i menţiunea Summa Cum Laude, acordată doar de trei ori în cariera sa.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
