"Penelope, de-acum nu te vei mai numi așa, ci Irina ("pace"), și vei fi multora scăpare și adăpostire și prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea".

Irina a fost singura fiica a lui Liciniu, rege în cetatea Maghedon. Sfânta Muceniță Irina s-a născut păgână, iar numele ei a fost la început Penelope. Când a împlinit șase ani, tatăl ei a zidit pentru ea, dincolo de cetate, un turn cu multe camere. A fost închisă în acest turn, împreună cu 13 fecioare, o învățătoare cu numele Caria și cu Apelian, un bătrân înțelept.

Într-o noapte, i-a apărut în vis îngerul lui Dumnezeu care i-a spus: "Penelope, de-acum nu te vei mai numi așa, ci Irina ("pace"), și vei fi multora scăpare și adăpostire și prin tine se vor mântui multe suflete, iar numele tău va fi mare în toată lumea".

Sfânta Irina a aflat despre Hristos de la Apelian și a primit botezul de la Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.

Trecerea sa la creștinism l-a înfuriat pe tatăl ei, motiv pentru care a dorit să o supună la diferite torturi. Prin darul primit de la Dumnezeu, Sfânta Irina îl va converti în chip minunat pe tatăl ei la creștinism.

A fost supusă la multe chinuri în vremea a patru împărați. Regele Sedechia a îngropat-o până la gât într-o groapă umplută cu șerpi și cu scorpioni, dar îngerul Domnului a păzit-o pe sfânta fecioară muceniță întreagă. Apoi regele a încercat să o taie în două cu fierăstrăul, dar fierăstrăul s-a frânt de trupul ei ca și când trupul ar fi fost de marmură. Același rege a legat-o de o roată de moară sub o moară de apă și a dat drumul șuvoiului, nădăjduind că așa fecioara muceniță se va îneca. Dar apă nu a curs, ci a stat pe loc, iar fecioara a rămas vie și nevătămată.

Regele Sapor, fiul regelui Sedechia, i-a pus în picioare încălțăminte de fier, i-a încărcat în spate un sac de nisip, a înhămat-o la o căruță și a pus să fie mânată ca un animal cale lungă dincolo de cetate. "Cu adevărat sunt că o vită înaintea Ta, O Doamne!" a rostit mucenița, alergând legată în urmă torționarilor ei. Dar îngerul Domnului a cutremurat pământul, iar pământul s-a deschis și i-a înghițit pe chinuitori. Supraviețuind tuturor torturilor, mulți păgâni au lepădat păgânismul și au alergat la Hristos crezând și botezându-se.

Irina a intrat în cetatea lui Callinicus pentru predicarea Evangheliei. Regele de atunci al cetății, Numerian, a aruncat-o consecutiv în trei tauri din metal încins. Dar ea nu a murit.

Când Irina a sosit în cetatea Mesembria, a fost omorâtă de regele Sapur, dar Dumnezeu a înviat-o. Regele și mulți din popor, văzând această, au crezut în Hristos și s-au botezat.

În cele din urmă, Sfânta Muceniță Irina s-a întins într-un sicriu și i-a poruncit lui Apelian să-l închidă. După patru zile, când au deschis sicriul, au văzut că trupul Irinei nu mai era în el. Așa a proslăvit-o Dumnezeu în veci pe Sfânta Mare Muceniță Irina.