Florentin Florescu este jurnalistul care a murit de ziua lui: 16 februarie. O moarte cărora multora li s-a părut o glumă, o ”nefăcută” în stilul inconfundabil al lui ”Florică”, așa cum era cunoscut în lumea presei botoșănene.
În 2020, vestea plecării jurnalistului, chiar de ziua lui, părea o ghidușie pusă la cale chiar de el. Pe măsură ce treceau orele, toți au înțeles că Florentin se lăsase de glume. Definitiv. Avea 57 de ani.
Florentin Florescu a fost un jurnalist de excepție. Un om incisiv, ironic, dar bun. O bunătate pe care uneori se străduia să o pitească în spatele cuvintelor, alteori o lăsa slobodă prin lume.
E greu să fii ziarist, spunea Florentin Florescu, dacă nu ai har și... ”ochi de muscă”:
"Am văzut mulţi ziarişti care treceau nepăsători pe lângă un fapt banal. Ziaristul trebuie să aibă ochi de muscă. A spus-o cândva unul dintre marii ziarişti români, după Eminescu - pe care îl consider poate un mai mare ziarist decât poet. Este vorba de Brunea Fox. Chiar sfătuiesc actuala generaţie de ziarişti să îl citească. Ziaristica este o muncă precum oricare alta şi, cum spunea prietenul meu, Constantin Bojescu: Munca nu-i atât de grea, dar se pierde timp cu ea".
Înainte de toate, Florentin Florescu a fost un excelent făuritor de reportaje. Recitite și astăzi, reportajele lui Florentin Florescu au ironie. Cuvintele au sensibilitate, dar şi ascuţime, fără a depăși limitele decenței profesionale, impresionând mereu prin forța și expresivitatea scriiturii.
Florentin Florescu s-a născut pe 16 februarie 1963, în Sulița, și s-a stins din viață pe 16 februarie 2020, în Vorona.
A fost reporter special la Curierul, Jurnalul de Botoșani, Monitorul de Botoșani, dar și director al săptămânalului Atitudinea. A mai scris la publicațiile naționale Curentul, Jurnalul național, Libertatea.
A debutat în volum cu cartea de reportaje ”Căruța cu moldoveni” (Editura Axa, 2000), urmată de ”Săraci lipiți paharului” (Editura Agata, Botoșani, 2004).
Astăzi ar fi împlinit 60 de ani de viață. Tot astăzi comemorăm trei ani din veșnicia jurnalistului Florentin Florescu.
După Florentin Florescu rămâne scrisul ca lecție. Rămân veselia și bucuria de a trăi, chiar și atunci când viața se purta ca o cerșetoare. Florentin Florescu a fost, până să nu mai vrea să fie, un om lucid, un ziarist al cuvântului asumat, un om ancorat în realitate. Ne amintim de el citindu-l, căutându-i litera bine așezată în povești care surprind și astăzi și vor rămâne să vorbească și celor care vin despre un om care a trăit și a murit cu condeiul în mână.
