Localitatea, aflată într-unul dintre cele mai sărace judeţe din România, are un singur locuitor în putere care trăieşte din ajutorul bănesc oferit de stat. Restul oamenilor din comună se întrec în hărnicie, fac naveta şi muncesc în localităţile din împrejurimi.
Botoşaniul apare constant în statistici în topul celor mai sărace judeţe din România. Oamenii din mediul rural trăiesc preponderent din agricultura de subzistenţă. Mulţi dintre ţărani încasează diferite forme de ajutor social. Peste 5.000 de oameni, la nivelul judeţului, primesc ajutoare de la stat în baza Legii 416, a venitului minim garantat, adresată celor fără resurse financiare sau locuri de muncă.
În mod paradoxal, pe teritoriul Botoşaniului există o comună care se poate lăuda că are doar un singur asistat social. Este vorba de localitatea Leorda, situată la 15 kilometri de municipiul Botoşani. Nu este nici pe departe o zonă bogată. Abatoarele de porci care aduceau prosperitate comunităţii în anii comunismului au fost închise imediat după 1990. Sărăcia bântuie la Leorda, la fel ca peste tot în nordul extrem al Moldovei. Cu toate acestea, oamenii spun că preferă să muncească pe unde apucă, decât să stea la mila statului.
Fostă moşie boierească, Leorda a prosperat în anii comunismului datorită renumitelor ferme şi abatoare pentru sacrificarea porcilor. Atunci comuna a beneficiat de construcţia a două gări, dar şi a infrastructurii necesare întreţinerii industriei cărnii. După 1990, abatoarele care furnizau carne în toată ţara au devenit o amintire, gara a intrat în paragină, odată cu toate cele cinci sate care compun comuna. Închiderea marilor fabrici din Botoşani, Dorohoi sau Bucecea, a condamnat oamenii din satele Leordei la sărăcie. Cu toate acestea, după 26 de ani, oamenii din localitate nu trăiesc din ajutoare sociale.
Pe raza întregii comune, cu o populaţie de peste 2.700 de locuitori, sunt doar 13 persoane care primesc bani de la stat în baza legii venitului minim garantat, dintre care 12 au boli incurabile sau handicap sever. Practic, aşa cum arată şi primarul comunei, la Leorda există doar un singur asisat social în adevăratul sens al cuvântului.
„La nivel de comuna Leorda avem 12 familii la Legea 416, dintre care 11 sunt cu diferite scutiri. Sunt mame cu copiii sub 7 ani şi oameni foarte bolnavi, incapacitaţi. De exemplu, este o persoană oarbă sau o bătrână de 90 de ani foarte bolnavă. Este doar o singură persoană care beneficiază de ajutor social pentru lipsa venitului şi care este cel puţin în acte în putere. Cu alte cuvinte, avem doar un singur asistat social, care prestează ore de muncă în folosul comunităţii, aşa cum prevede legea“, spune primarul Ştefan Dulgheru.
Edilul spune că oamenii din comună nici nu vor să audă de ajutoare de la stat.
„Sunt învăţaţi cu munca de mici. Nu au stare. Părinţii lor, şi chiar mulţi dintre ei, au muncit în fabricile din comunism. Acolo lucrau în schimburi şi s-au învăţat cu munca. Le este ruşine să încaseze ajutoare, deşi nu-i dau afară banii din casă. Oamenii fug de ajutoare ca de cel rău“, detaliază Dulgheru.
Ioan Vacarciuc este din Leorda şi are peste 50 de ani. A muncit întreaga viaţă la fabricile din epoca comunistă. După desfinţarea lor, în anii ‘90, ar fi putut trăi din ajutor social, fiindcă a rămas fără niciun venit. A renunţat însă la ajutorul statului şi a preferat să se angajeze ca om de serviciu în cadrul Primăriei. Este omul bun la toate. Sudează, taie şi face curat prin comună. Primeşte 900 de lei lunar, cu puţin mai mult decât ar fi primit drept ajutor social.
„Da’ cât poţi să stai cu mâna întinsă? Da, aş fi putut să beneficiez că, la un moment dat, poate mi-a fost greu şi nu aveam din ce trăi. Dar prefer să fac de toate decât să cer de pomană. Noi aşa gândim aici. Dacă eşti bun de muncă şi aştepţi pomană eşti de ruşine. Cât mă ţin picioarele muncesc. Fac de toate pentru banii ăştia, dar eu nu pot să stau degeaba. Mi-ar fi ruşine de nevastă să stau la căldură, bun de muncă. Pe copiii cum îi mai trimiţi la muncă, dacă te văd că stai?“, spune Ioan Vacarciuc.
Împreună cu alţi cinci oameni, rămaşi pe drumuri după închiderea fabricilor, formează o echipă de gospodari ai comunei implicaţi în toate activităţile edilitare. Primarul spune că au fost ultimii 5 oameni disponibili din sat. Restul, toţi, şi-au găsit pe unde au apucat locuri de muncă. „Eu nu am pe cine să chem la muncă, că toţi au treabă, sunt angajaţi, au de lucru“, spune primarul din Leorda.
Primarul din Leorda mai spune că oamenii din comună, după ce localitatea a început să decadă în anii ’90, au început să-şi caute locuri de muncă în localităţile învecinate, dar chiar şi la mare depărtare. În ultimii ani, majoritatea fac naveta la Botoşani sau Dorohoi, unde găsesc diferite slujbe. Nu sunt foarte bine plătite, dar sunt preferate ajutoarelor sociale.
„Având în vedere că şi poziţionarea comunei, aproape de oraş, este un avantaj, este întâlnită această situaţie. Şi cei din oraş sunt interesaţi să preia forţa de muncă din mediul rural. În comuna Leorda, la ora actuală, nu mai vine nimeni la ajutor social. Nici măcar nu se mai pune problema asta. Au plecat unde au putut, unde au găsit. Sunt oameni care au fost învăţaţi cu munca şi se descurcă cum pot. Numai un om avem la ajutor social atât“, spune Ştefan Dulgheru.
Anul acesta, pe teritoriul comunei, s-a deschis o fermă avicolă, iar ultimii 12 tineri fără loc de muncă au fost deja angajaţi.
Singurul om din Leorda care prestează ore de muncă în folosul comunităţii, în baza legii, pentru ajutorul social încasat, este Teodor Pavăl, un bărbat de 58 de ani din cătunul Dolina. La nea Pavăl se ajunge greu, pe o uliţă desfundată şi parţial ascunsă. Trăieşte într-o casă dărăpănată, fără gard. Deşi nu are loc de muncă şi niciun venit în afara celui acordat de stat, are casa plină. Trăieşte alături de concubină, de fiice şi de nurori. Toate femeile au copiii. Teodor Pavăl primeşte aproximativ 200 de lei şi spune că a muncit în perioada comunistă la diferite fabrici, dar că nu a mai găsit unde să fie angajat ulterior.
„Am muncit 15 ani. După aceea nu am mai găsit nicăieri. Aş merge la muncă, dar cine mă ia la 58 de ani? Credeţi că este bine cu ajutorul social numai? Nu am bani să plătesc una alta. Dar ce pot să fac?“, spune acesta.
Mai mult decât atât, bărbatul precizează că nu şi-a găsit loc de muncă fiindcă s-a îmbolnăvit destul de grav.
„Am ciroză hepatică. Am fost diagnosticat. Nu am nicio putere, obosesc imediat. Nu am bani nici de medicamente, nici de nimic“, spune Teodor Pavăl.
Nu şi-a făcut încă documentaţia care să ateste că suferă de o boală gravă. Dacă o va face, va fi încadrat la o altă categorie de ajutor, iar în consecinţă în Leorda nu va mai fi niciun asistat social.
Dacă în Leorda, primarul spune că are doar un singur asistat social, reprezentanţii Agenţiei Judeţeane pentru Plăţi şi Intervenţii Sociale(AJPIS) arată că Botoşaniul se încadrează în două extreme.
”În prezent avem un număr total de 5067 de familii beneficiare în judeţul Botoşani, de ajutor social. Conform statisticilor noastre, sunt şi comune precum Mitoc cu 3 beneficiari sau Gorbăneşti şi Dersca cu câte patru. La polul opus se află bineînţeles Botoşaniul, fiindcă este cea mai mare aglomerarea de populaţie,urmată de Hudeşti cu 324 de beneficiari şi Ştefăneşti cu 280”, precizează Sebastian Tocariu, directorul AJPIS Botoşani. (Sursa: Adevărul)
