Un concert dedicat îndrăgostiților, o seară romantică, un concert cu trei invitați joviali, care au transmis publicului prezent în sală emoție, bucurie și chiar nostalgie.
Nu au lipsit din sală tinerii îndrăgostiți, care au ales să își petreacă seara de sâmbătă ascultând muzica nemuritoare a lui Strauss sau bine cunoscute lucrări ale lui Lehar sau Curtis.
Soprana Mediana Vlad și tenorul Bogdan Lupea au impresionat nu doar prin calitățile vocale, ci și prin atitudine și prezență scenică, alături de dirijorul Daniel Manasi reușind un trio de excepție. Desigur, cu suportul și contribuția instrumentiștilor Filarmonicii ”George Enescu” Botoșani.
Seara a debutat cu ”Valsul imperial” al lui J. Strauss, orchestra deschizând astfel concertul într-o notă festivă, potrivită unei seri care celebrează iubirea.
Cu câteva excepții, concertul de sâmbătă seara a fost construit pe muzica lui Johann Strauss, considerat pe bună dreptate regele valsului. Publicul a aplaudat cu încântare Polca ”Tic-Tac”, Valsul ”Trandafirii din Sud”, Polca ”Galopul bandiților”, Aria ”O fată de s-a-ndrăgostit” (din opereta ”Voievodul țiganilor”) Polca ”Pizzicato”, Valsul ”Voci de primăvară”, dar și Duetul ”Te iubesc” (din opereta ”Văduva veselă”), de Fr. Lehar, sau Canțoneta ”Tu ca nun chiagne”, de E. de Curtis.
Emoție a adus și cel mai cunoscut vals al lui Strauss, ”Dunărea albastră”, lucrare al cărei titlu original era ”Pe malul Dunării albastre” și care a devenit imnul neoficial al Vienei.
Dirijorul a reușit să destindă publicul, oferind mici explicații pe parcursul concertului, dar și momente vesele, ghidușii menite să creeze bună dispoziție. Daniel Manasi a fost liantul dintre public, orchestră și cei doi invitați. Fără să renunțe la rigurozitatea interpretativă, fără să scape de sub baghetă orchestra, dirijorul a relaxat atmosfera până în punctul în care publicul a înțeles că asistă la un concert al bucuriei și al dragostei.
Au contribuit din plin la crearea unui concert sărbătoresc soprana Mediana Vlad și tenorul Bogdan Lupea. Individual sau în duet, cei doi artiști au transmis emoție, au intrat în rolul îndrăgostiților, publicul asistând la momente cu adevărat pasionale.
”Strauss este cel mai popular muzician de pe glob. Valsurile sale îi încântă pe americani și răsună peste zidurile chinezești. O vieneză îmi scria deunăzi cât a fost de impresionată când, punând piciorul pe pământul Austriei, a fost oprită de un cerșetor care cânta valsuri de Strauss”, scria Ludwig August Frankl.
Nu e de mirare că, după atâta vreme, muzica lui Strauss continuă să atingă inimi. Lucrările compozitorului vienez sunt la fel de proaspete, la fel de iubite.
Singura umbră rămâne, ca de fiecare dată, calitatea spațiului în care orchestra își desfășoară activitatea, sala sărăcăcioasă și lipsită de strălucire, lumina care mai degrabă fură decât adaugă din muzica nemuritoare.
O orchestră fără o sală decentă, un teatru fără o scenă profesionistă, un cinema încremenit în anii 80, într-un oraș ai căror administratori nu pierd nicio ocazie de a scoate înainte brandul cultural al Botoșanilor. Un blazon din ce în ce mai îndepărtat de realitatea în care trăim.
Câteva sute de cetățeni ai acestui oraș se încăpățânează ca, săptămână de săptămână, să participe la concerte și spectacole de teatru, să pășească în sala de cinema. Cât mai avem acest public plătitor de bilete, poate că atenția celor responsabili ar fi bine să se îndrepte și către instituțiile de cultură care supraviețuiesc doar datorită artiștilor și celor care îi aplaudă.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
