Laureat al Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – OPERA OMNIA (1994) și cetățean de onoare al municipiului Botoșani, Cezar Baltag s-a născut pe 26 iulie 1939 în Mălinești, județul Hotin.
A absolvit liceul la Pitești (1955), apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1960). A fost redactor la „Gazeta literară” și „Viața Românească” și redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1968-1974). Își publică primele versuri în revista „Tânărul scriitor”, în 1956. Peste patru ani, în 1960, debutează cu volumul Comuna de aur (Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București), urmat, în 1964, de Vis planetar (Editura pentru Literatură, București).
În primele cărți, a făcut concesii realismului socialist, mai târziu însă, în antologii, autorul s-a distanțat de aceste două volume, reținând din ele numai câteva poezii. A mai publicat volumele: Răsfrângeri (Editura pentru Literatură, București, 1966); Monada (Editura pentru Literatură, București, 1968); Odihnă în țipăt (Editura Tineretului, București, 1969); Șah orb (Editura Eminescu, București, 1971); Madona din dud (Editura Eminescu, București, 1973); Unicorn în oglindă (Editura Eminescu, București, 1975); Poeme (Editura Eminescu, București, 1981); Dialog la mal (Editura Eminescu, București, 1985); Euridice și umbra (Editura Eminescu, București, 1988); Chemarea numelui (Editura Eminescu, București, 1995); Ochii tăcerii (Editura Minerva, București, 1996). Ca eseist, s-a remarcat prin Paradoxul semnelor (Editura Eminescu, București, 1996). S-a stins din viață pe 26 mai 1997, la București.
„Liric de factură supravegheat intelectuală, cu înaintări ale discursului până în pragul ermetismului, /…/ cu o dexteritate și cu un rafinament manieriste în arta combinatorie ingenioasă și în imagistica de suavă ori severă caligrafiere, pe un fond problematic tensionat, transpus într-un univers imaginar dominat de figurile transgresării limitelor: sete, foame, ardere, explozie și implozie a ființei, vis încordat până la limita neantizării, a «pustiirii»” (Ion Pop), Cezar Baltag parcurge, de fapt, traseul de la poezia intelectualizantă, din volumele Monada, Odihnă în țipăt, Șah orb, la discursul liric direct-confesiv din Euridice și umbra sau Chemarea numelui (cărți ce apar după moartea soției poetului). Și într-un caz, și în altul însă, se simte un puternic filon folcloric al poemelor sale (autentic sau mediat de Pann, Arghezi, Barbu), precum și o continuă acțiune de remitizare (personaje și motive din mitologiile lumii sunt valorificate din plin de autorul Ochilor tăcerii). Livrescă sau manieristă, ludică sau cu substrat grav, abstractizantă sau elegiac-confesivă, poezia lui Cezar Baltag se remarcă prin muzicalitatea și fluența versurilor, dezvăluind un poet „atent la ritmul limpede și la cuvântul frumos” (Ion Pop).
Astarteea
Știu bine cine ești și cine nu ești,
spuse ea râzând și temându-se,
și te-am chemat fiindcă zilele mele s-au spart,
și într-una din ele mi-am uitat chipul,
în alta ochii, în alta cuvintele,
în alta o mână și un rest de emoție
și bucăți de memorie s-au rupt din mine, pe rând,
neîncetat părăsindu-mă,
da, ca un magnet care se descarcă treptat,
mi-am pierdut întâmplările.
Știu bine cine ești și cine nu ești,
spuse ea, însoțindu-mă.
În mine toate au orbit, eu sunt înserare,
ziua părăsește sânul meu zvelt,
din ochiul meu cade un om ca o lacrimă
în valea trecutului.
Știu bine cine ești și cine nu ești,
spuse ea, neprivindu-mă.
O lupoaică se izbește de gratiile
coastelor mele,
reazimă lumea și se întoarce,
nu așteaptă pe nimeni
și se întoarce
și iarăși se întoarce
și se întoarce
sub umărul stâng.
Știu bine cine ești și cine nu ești,
spuse ea, legănându-mă.
Toate au timpul lor,
și pentru tot lucrul sub cer este timp:
timp pentru departe și timp pentru aproape,
timp de sunet și timp de lipsă a sunetului,
timp pentru niciodatăși timp pentru oricare timp.
Cine se grăbește? Timpul trebuie măcinat.
Zeul pașilor recheamă trecutul.
Știu bine cine ești și cine nu ești,
spuse ea, sfâșiindu-mă.
Șah orb
Noapte de noapte, nelogodnica mea,
fărădragostea mea,
noaptea albăși neagră
a șahului tău în carouri.
O noapte și eu nu te mai văd.
Și încă o noapte.
Și eu nu te mai pot auzi.
Vrajitoareo, na-ți zilele. Începem jocul temut.
Îți dau, de la rău început, trei nopți înainte.
Noaptea de la noapte, nelogodnica mea,
fărădragostea mea,
noapte de la noapte va sosi
un leu obosit
și îmi va bea lacrimile,
mai am o noapte,
mi-a mai rămas o tăcere,
trebuie să trec o apă
pe care tu nu o știi.
Noaptea de la noapte, nelogodnica mea,
fărădragostea mea,
noaptea de la noapte, căruntă,
cu o cupăîn mâini.
Cine mă strigă? Eu nu sunt în lume.
Numele meu nu mai este în lume.
Dacă poți, abate de la mine cupa aceasta.
Noaptea de la noapte,
nelogodnica mea, fărădragostea mea,
noaptea de la noapte, înaltă
ca o rocadă a sângelui.
Aici a fost umbra mea, aici au
fost negrele seri.
Mai am la tine o zi. Și o zi.
Și încă o zi.
Restul e noapte.
Șah, doamnă.
Și hohotul tău
mă preschimbăîn cenușă
ca fulgerul
când tunetul întârzie.
Noaptea de la noapte, nelogodnica mea, fără-
dragostea mea,
noaptea de la noapte a șahului tău
în carouri,
mosorul țesătorului a tăcut,
vrajitoareo,
soarele e spart;
îmi iau craniul în palmă
și închin cu el întreit
pentru noaptea și noaptea și
noaptea de la capătul nopților...
The lastsupper
Stai la masă
cu o bucată de pâine în mână
și împrejurul tău se aud vocile
a doisprezece prieteni absenți
care nu mai au umbră
Te apleci către cel din dreapta,
vrei să-l strigi și iată
el nu mai poate răspunde
la auzul niciunui nume
Frângi pâinea în două-
spre-zece,
întinzi câte o bucată
fiecăruia
și deodată toate vocile amuțesc
și deodată toate clipele
încetează
să curgă
Nu mai e nimeni aici
să te mai poată urma
nu mai e nimeni
să te poată privi
nu mai e nimeni
să poată măcar
să te vândă
și totuși inima lumii
e-acum
un foc nesfârșit care cântă
întoarcerea în tine a tuturor
intrarea tuturor în lumină
Remember
Știu un zvon pe de rost,
clipa trece în zi:
ce va fi a mai fost,
ce a fost va mai fi.
Efemera-și găsi
în secundă un rost.
Ce a fost va mai fi,
ce va fi a mai fost.
Cine poate zidi
în uitare un rost?
A mai fost ce va fi?
Va mai fi ce a fost?
Și-acel foșnet sublim
ca un râs de copil:
haveilhavulimhacoilhaveil…?
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
Noul Duster - Mașina potrivită pentru orice aventură
Redacția Botoșăneanul
Oct 30, 2024
Fermier din Botoșani condamnat la închisoare: Bătea agricultorii care nu îi cedau terenurile
Redacția Botoșăneanul
Oct 30, 2024
Jucător de la FC Botoșani convocat în lotul lărgit al Echipei Naționale a Angolei
Redacția Botoșăneanul
Oct 30, 2024
USR Botoșani: Pe Doina Federovici o știam, acum am văzut și cine este Valeriu Iftime
Redacția Botoșăneanul
Oct 30, 2024