A scris istorie în teatrul botoșănean, a fost – alături de soțul său – o legendă a scenei. Botoșanii datorează familiei sale nu doar un trecut glorios, ci și înființarea a două dintre instituțiile reprezentative ale orașului: Teatrul și Filarmonica.
Marți, 3 mai, s-a stins din viață actrița Viorica Weber, la vârsta de 90 de ani.
Născută pe 12 decembrie 1931, Viorica Weber a fost purtătoare de blazon artistic. Și nu doar prin soțul său, Max Weber, ci și prin propriul talent probat și aplaudat ani și ani pe scenele de la Botoșani și Brașov, dar și în legendarele turnee prin țară și străinătate.
Este ultimul martor al unui timp-emblemă pentru Botoșani, ultimul artist din Generația de Aur a Teatrului de păpuși ”Vasilache”.
Alături de Max Weber, soțul său, Viorica Weber, absolventă a Institutului de Teatru, a pus bazele primului teatru de marionete din acest nord de țară – numit inițial ”Cravata Roșie”, apoi Teatrul de păpuși „Vasilache", și care mai târziu a fost redenumit Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” din Botoșani.
(Max și Viorica Weber)
Pentru că, așa cum se știe, Max Weber este cel care a înființat pe 1 mai 1953, la Botoșani, Teatrul ”Vasilache”, devenind totodată și director al instituției nou create. Tot Max Weber avea să fie și primul director al Filarmonicii Botoșani, pe care de asemenea a înființat-o cu strădanii uriașe.
Viorica Weber, cea care i-a stat alături lui Max Weber, ne-a lăsat mărturii impresionante despre acele vremuri în care soțul său căuta înverșunat soluții pentru ca la Botoșani, pe lângă Teatrul ”Mihai Eminescu”, să mai existe nu doar un teatru pentru copii, dar și o filarmonică.
”Cât timp am trăit alături de Max Weber am fost convinsă să era un om echilibrat care punea rațiunea înaintea pasiunii și își calcula cu atenție mișcările. Acum, privind în urmă, nu mai sunt deloc sigură de asta. Îmi dau seama că și-a asumat riscuri uriașe, pe care foarte puțini ar fi avut curajul să și le asume”,
mărturisea în urmă cu ceva ani Viorica Weber.
Mărturii emoționante, dar și dureroase deopotrivă. Pentru că, spunea Viorica Weber, cel căruia botoșănenii îi datorează astăzi Filarmonica a plătit cu propria sănătate zbaterea și zbuciumul.
”De emoție, dar și urmare a stresului în care trăise în ultimele luni, a avut preinfarct. În afară de familie și de medicul care l-a tratat nimeni n-a știut nimic. În câteva zile era deja pregătit pentru următoarele bătălii: Filarmonica nu avea doar o orchestră simfonică, ci au fost înființate și corul și orchestra populară. Anii care au urmat, indiferent câte probleme trebuiau soluționate în fiecare zi, au fost ani de extraordinare satisfacții profesionale, Filarmonica din Botoșani devenind un reper cultural la nivelul întregii țări.
Îmi aduc aminte de nenumărate nopți nedormite în acea perioadă, de desele drumuri pe care le făcea în acea perioadă, de desele drumuri pe care le făcea la București pentru a obține aprobările necesare. Și într-o bună zi, chiar a venit cu decizia de înființare a Filarmonicii de stat!!”,
mărturisea Viorica Weber, soția lui Max Weber
Viorica Weber a fost și mamă, una dintre cele două fiice fiind cunoscutul europarlamentar și Avocat al Poporului, Renate Weber.
”Tatăl meu, Max Weber, a înființat Filarmonica din Botoșani și mai apoi Teatrul de păpuși de acolo. Mama, Viorica Weber, a fost actriță acolo. Am crescut practic în teatru, printre acele păpuși, mai degrabă în spatele scenei, printre actori și recuziteri. M-a fascinat mereu arta facerii unui spectacol. Repetițiile, fie la teatru, fie la filarmonică, erau preferatele mele – munca de a învăța și a șlefui. Cred că acesta e lucrul cel mai important pe care l-am învățat de la părinții mei: nu e suficient să fii pasionat de ceea ce faci, trebuie să fii responsabil față de cei care au așteptări de la ține. Și pentru asta trebuie să muncești și să te perfecționezi mereu”,
a mărturisit Renate Weber.
Viorica Weber a jucat pe scena de la Botoșani, dar și pe cea de la Brașov, acolo unde a fost și director al Teatrului de păpuși.
(Actrița Viorica Weber)
Actriță înzestrată cu har, mamă și soție dedicată, sprijin la bine și la greu, Viorica Weber rămâne o emblemă a Teatrului românesc, iar în memoria celor care au cunoscut-o rămâne un om care s-a autodefinit prin artă, prin inovație și mai ales prin prietenia cu care și-a onorat apropiații.
Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în pace!
