Un botoșănean și-a transformat iubirea în afacere, povestea lui Marcel putând deveni oricând un film demn de Hollywood.
S-a întâmplat în urmă cu 90 de ani. A făcut senzație în mai toate cercurile locale afacerea care, ”prin fondul ei, se va vedea că nu este lipsită de oarecare semnificație”, scria ziarul Universul din 14 noiembrie 1933, articol pe care îl prezentăm în mai jos:
(„Universul”, Anul al 50-lea, nr.312, București, 14 noiembrie 1933)
„Acum un an și ceva, a plecat din localitate [Botoșani s.n.], spre București, cetatea făgăduinței, un oarecare Marcu Ane, zis Marcel, zis Cârnu, fost vânzător de ziare la depozitarul nostru de aici d. Louis Adler.
Ce-a făcut și ce-a dres Marcel Cârnu la București, nu se știe precis, când iată că, dintr-o dată Marcel a devenit... fachir.
Între Rayo și Darsa Maur
Astă vară, a sosit la București, fachirul vienez Rayo, care a uimit (se spune) publicul și chiar cercurile medicale, prin marile lui dovezi de voință, răbdare, prin suferința sa pusă în slujba... unui cui de argint pe care și l-a bătut în limbă spre a și-o pironi într-o scândură. Invidios de gloria lui Rayo, Marcel Cârnu și-a pus în gând să se facă fachir și s-a făcut.
Mai întâi și-a ales un pseudonim și apoi, a făcut un pariu cu Rayo, că și el, Darsa Maur, va sta patruzeci de zile și patruzeci de nopți cu un cui în limbă.
Zis și făcut.
În Parcul Carol
La serbările din Parcul Carol, Darsa Maur s-a arătat publicului îmbrăcat național și cu un cui în limbă. Impresarii (vă asigurăm că și-a găsit și impresari) au făcut mare reclamă <> care a uimit lumea prin experiențele sale extraordinare.
În adevăr, impresarii lui Darsa Maur au făcut afaceri bune.
După închiderea expoziției, Darsa Maur a plecat la expoziția din Chișinău, unde a găsit, iarăși, destui naivi care să-i admire...
Profet în țara lui a vrut să fie!
Îmbătat de succes, de glorie, Darsa Maur și-a pus în gând să răstoarne proverbul și a venit la Botoșani, unde tatăl lui este un modest și umil văxuitor de ghete.
Aici afacerile nu au mers chiar așa de bine și Marcel Cârnu, zis Darsa Maur, și-a pus în gând să contrabalanseze eșecul afacerilor ”fachiristice” cu o afacere...matrimonială.
Avea el din tinerețe, pe aici, printr-un fund de mahala, o fată care îl iubea și căreia îi promisese că, odată și odată, o va lua în căsătorie. Pe naivă o chema Ruhla Cerna.
I-a luat un aconto din zestrea de vreo 20.000 lei, și-a făcut fachirul haine și rufe, s-a dus la primărie și a înaintat cererea de căsătorie civilă, apoi a plecat cu ea în turneu, la Cernăuți, de unde, după vreo trei zile, a bătut-o și a alungat-o acasă, necinstită și cu banii luați.
Fata a plâns și nu s-a resemnat. Toate ca toate, dar vrea banii înapoi. Dersa Maur și-a pierdut urma prin Basarabia.
Fata și părinții l-au reclamat pe fachir pentru... înșelăciune”.
