Asistăm de 30 de ani la cele mai ”revoluționare” reforme și la cele mai năstrușnice măsuri pe care responsabilii din Educație le flutură la fiecare schimbare de regim. Cu toate acestea, de la un an la altul, sistemul de învățământ se prăbușește tot mai mult, iar soluțiile întârzie să apară.
Prin anii 1903-1904, Spiru Haret - ministrul rămas în istorie drept cel mai mare reformator al şcolii româneşti - deschisese o amplă anchetă printre absolvenţii de liceu. Era interesat de impresiile cu care au ieșit de pe băncile școlii foștii elevi.
Povesteşte George Bacovia (într-un interviu acordat în iunie 1943, în Vremea, lui Vasile Netea; Bacovia avea 22-23 de ani):
"În loc de răspuns la anchetă eu am publicat atunci în ziarul ”Ţara” poezia "Liceu, cimitir al tinereţii mele". Citind această poezie - mi-au spus mai târziu intimii lui Haret - ministrul ar fi declarat: "IATĂ CEL MAI SINCER DOCUMENT". Se ştie ce avânt au luat apoi reformele noastre şcolare".
Este greu de conturat, în contextul actualei pandemii, o imagine de ansamblu a școlii românești. Însă, chiar dacă modul în care se desfășoară actul educațional a suferit modificări majore (online, hibrid, față în față etc.), elevii sunt tot elevi, profesorii tot profesori.
În timp ce chiar bacovianul ”cimitir al tinereții mele” tinde să devină anacronic, iar acordurile de rămas bun (”ani de liceu/ cu emoții la română/ când la mate dai de greu”) nu mai fac decât să stârnească astăzi câteva dureroase nostalgii.
Cu o curiozitate gazetărească ne-am îndreptat către un profesor care, activând în mediul universitar, dispune de detașarea necesară, dar și de luciditatea aspră a cadrului didactic ”beneficiar” al produsului școlii românești, și anume studenții care ajung în centrele universitare.
Fost elev al Liceului ”A.T.Laurian” din Botoșani, prof.univ.dr. Corneliu Iațu este astăzi președinte al Societății de Geografie din România, dar și prorector al Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Dacă ar răspunde, astăzi, unei anchete privind liceul, precum cea inițiată în urmă cu mai bine de un secol de Spiru Haret, în care paradigmă s-ar așeza?
”Facem referire la un ministru fantastic. Spiru Haret a făcut reforme structurale. Astăzi aud în fiecare toamnă că sunt mii de școli care au toaletă în curte, că nu au autorizații de funcționare etc. Îmi pun întrebarea: Este chiar atât de greu ca un ministru, un minister să urmeze exemplul lui Spiru Haret? Face o analiză diagnostic și rezolvă problemele. Nu suntem în stare ca într-un an de zile să construim niște toalete de secolul al XXI-lea? Facem un program național: Nici o școală fără toalete moderne!”,
prof.univ.dr. Corneliu Iațu
Dincolo de problemele de infrastructură școlară, situația învățământului românesc este una cu mult mai gravă. Iar profesorul universitar nu are decât să analizeze din interior această generație care, chiar dacă se șubrezește parcă de la un an la altul, ajunge, totuși, în amfiteatrele universitare.
Or șubrezirea școlii, a sistemului, nu stă doar în cârca elevului, nici doar în cea a părinților. Tabloul este unul mult mai amplu.
”Problema majoră este pe partea de conținut al predării. Deși am fost martorul a numeroase așa-zise reforme, în realitate nu s-au făcut decât cârpeli, pentru că aceste reforme nu au pornit de la o analiză serioasă. S-a lovit în Geografie, s-a lovit în alte discipline care nu au avut lobby puternic în sfera guvernamentală. Din punctul meu de vedere, programele școlare sunt în cea mai mare parte total depășite, incoerente de multe ori. Reforma trebuie să înceapă de la aceste conținuturi”,
prof.univ.dr. Corneliu Iațu
Deocamdată, educația funcționează din inerție, fără ca cei responsabili să încerce măcar să identifice problemele. Despre soluții nici nu mai poate fi vorba. Prof.univ.dr. Corneliu Iațu merge mai departe și spune că, de fapt, ”este un paradox din care nu dorim să ieșim”.
”Ce oferim elevului? La ora actuală, când el se poate informa facil din multiple surse? Se dorește să scoatem din toți elevii savanți și aproape 50% din ei nu iau bacul la matematică. Este un paradox din care nu dorim să ieșim. Înseamnă că avem o problemă și nu facem nimic să o rezolvăm”,
prof.univ.dr. Corneliu Iațu
O soluție fezabilă, spune profesorul universitar, ar fi bacul diferențiat. Plus o orientare mai bună a elevilor de către consilierii specializați. Și, nu în ultimul rând, ”să se țină cont de aptitudinile elevilor și nu de dorința părinților”.
Însă o altă situație este cu adevărat gravă și se accentuează pe zi ce trece.
”Poate cea mai mare problemă o are școala din mediul rural profund. Copiii din mediul rural sunt profund defavorizați. Nu au profesori calificați, demografia nu ajută mediul rural și se recurge la clase simultane care scad calitatea actului didactic. Aici trebuie căutate soluții. Sunt familii atât de sărace încât nu își permit să cumpere copiilor rechizite și atunci pentru ce să îi mai trimită la școală? Obligativitatea frecventării școlii este o condiție pentru a face o Românie educată. Cei care împiedică frecventarea să suporte coerciții dure. Trebuie să înțelegem că fără educație nu putem progresa. Cred că asistența socială aici trebuie să-și facă treaba. Școala trebuie să rămână un templu și respectul față de templu trebuie să vină atât de la copii, cât și de la părinți sau alte instituții”,
prof.univ.dr. Corneliu Iațu
Fost elev al Liceului ”A.T.Laurian” din Botoșani, profesorul universitar Corneliu Iațu își amintește de ”profesorii care erau excelenți pedagogi”.
”Te citeau, știau să-ți atingă coarda sensibilă. Bine, au fost și alți profesori pe care nu-i interesau copiii din fața lor și asta mi se părea grav. Nu aș putea spune că liceul a însemnat ceea ce Bacovia zicea în poezia sa. În general, există tendința să uităm problemele și să ținem minte doar ceea ce este pozitiv. Pentru mine, liceul a fost o lecție de viață pentru că m-am confruntat cu tot felul de situații, uneori chiar critice. (…) Poate că liceul era dur, dar tot timpul mă raportam la înaintașii pe care îi vedeam pe hol (portretele lor). Simțeam că fac parte dintr-o mare familie și că aveam o misiune de a duce mai departe măcar o firimitură din ceea ce au făcut înaintașii”,
își amintește fostul elev din Laurian
După câteva decenii de originală democrație, învățământul din România este în același stadiu: o continuă reformă. Din păcate, o ”reformă personală” a miniștrilor care se perindă la câțiva ani, uneori chiar mai puțin.
”Astăzi, liceul rămâne aceeași instituție. Problema este că s-au schimbat elevii și, parțial, și profesorii. Liceul de astăzi, școala în general, este victima reformelor personale ale vreunui ministru din ministerul de resort, ceea ce este profund greșit. Ca să faci o reformă trebuie să pornești de la o analiză serioasă, să consulți și partea implicată (elevii) și abia după 1-2 ani de diagnoză să se vină cu propuneri de reformă. Și mai este o problemă: cum se schimbă un ministru, cum avem o nouă reformă. Școala românească are nevoie de predictibilitate pe termen lung. Dacă am ajuns să spunem că manualele din perioada comunistă erau mai bune, cred că este suficient de relevant despre ceea ce se întâmplă acum. Mie mi se pare incredibil cum la începutul fiecărui an școlar auzim, la fel ca în cazul toaletelor, că nu au fost tipărite toate manualele. Or, aceste manuale nu sunt actualizate de multe ori și nu sunt racordate la realități. Și nu este normală toată această situație”,
prof.univ.dr. Corneliu Iațu
Prorectorul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași recunoaște că, în acest moment, educația nu reprezintă un domeniu prioritar în România. Or consecințele sunt și vor fi greu de remediat, în condițiile în care am devenit un sistem care se autoevaluează în funcție de elevii excepționali care pleacă la studii peste hotare. Un procent infim și care, oricât de mult ne-ar plăcea, nu contribuie la formarea unei societăți educate.
”Percepția pe care o avem noi, ca mediu universitar, este una de mijloc. Un sistem care are numeroase probleme nu are cum să-ți furnizeze oameni bine pregătiți. Educația nu este văzută ca un domeniu prioritar. Societatea, dar mai ales clasa politică, nu au înțeles că educația este vitală pentru o națiune. Poate că îmi veți riposta cu exemplul elevilor excepționali din România care fac studii la universități de top din străinătate. Pe mine m-ar interesa nu excepțiile, ci marea masă a elevilor. Cum reușesc să-i pregătesc astfel încât să le pot oferi un minimum cu care să se poată descurca în viață. Uneori este mai greu pentru un profesor de a ridica un elev de la nota 4 la 7. Aici se vede calitatea profesorului. Sunt buni și olimpicii, dar de ce să nu judecăm profesorul și prin prisma performanței unui elev care era de 4 și a ajuns la 7? Abia atunci vor fi valorizați profesorii. Olimpicii sunt câțiva, dar cei care pot fi ajutați să ajungă de la 4 la 7 sunt mult mai numeroși”,
prof.univ.dr. Corneliu Iațu
Iar imaginea învățământului preuniversitar românesc iese la suprafață în amfiteatrele universitare. Acolo unde tinerii se lovesc de neajunsurile în care au fost menținuți ani în șir, de neputințele unor minime înțelegeri, chiar și de propriile opțiuni atunci când înțeleg că domeniu ales nu îi reprezintă.
”Tinerii studenți sunt eterogeni ca pregătire atunci când ajung în amfiteatre. Nu știu încă să învețe după 12 ani de învățământ preuniversitar. Mare parte dintre ei. Dacă după 3-4 ani de facultate, nivelul lor a crescut și li s-au oferit instrumentele pentru a se descurca pe piața muncii, cred că noi, ca profesori, ne-am făcut datoria. Noi trebuie să-i învățăm să pescuiască și nu să le oferim peștele gata prins”,
prof.univ.dr. Corneliu Iațu
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
