„Primul meu salariu, în 1998, era atât de mic, încât – îmi amintesc asta cu claritate – nu îmi puteam cumpăra din el nici măcar o bicicletă! De fapt, prețul unei biciclete nu prea grozave, o banală montană de azi, echivala pe atunci cu trei salarii de-ale mele. În aceste condiții, lipsit fiind de alte piste realiste (chiria într-un oraș mare, cultural, precum Iașul, era echivalentă cu sau chiar depășea un salariu de atunci), m-am reorientat către ceea ce oricum era prioritatea mea: trezirea spirituală și consolidarea acesteia”,
Ciprian Voloc, profesor de filozofie și logică
