Sute de botoșăneni trec zilnic pe lângă ele. Sunt bătrâne, triste la vedere și fără speranță. Altădată cochete, alinate și alintate de colorate vegetații, unele aduse chiar și de peste hotare, găzduind gălăgioase ședințe, înfocate cenacluri, simandicoase baluri, zac astăzi într-o dureroasă părăsire.
Sunt monumentele istorice care, în hârtii, încarcă liste oficiale și pompos reglementate prin lege. Hârtii care justifică, la nivel instituțional, multe posturi ocupate de oameni care, cel puțin teoretic, ar trebui să vegheze la bunăstarea lor. A clădirilor cu valoare de patrimoniu, a monumentelor istorice care poartă încă amprenta unor timpuri glorioase sau care cinstesc fapte și locuri, evenimente și eroi care altfel s-ar fi pierdut în neguri.
Botoșanii dispun de un patrimoniu istoric și cultural aproape unic în zona Moldovei. Cel puțin dacă vorbim despre ansamblul urban al Centrului Vechi. Patrimoniu care, însă, prea puțin – spre deloc – se bucură și de atenția care i se cuvinte. În fiecare an mai dispare o casă veche, în fiecare lună mai cade o cărămidă din vreo clădire care se încăpățânează să nu se prăbușească.
Lucrări de reabilitare, de renovare nu există decât acolo unde este nevoie de justificare pentru a ridica, în preajmă, un bloc modern, un hotel, o afacere. O justificare perfidă, pentru că imediat ce încep lucrările casa/monument dispare de la sine, devenind un morman de moloz.
În urmă cu mai bine de zece ani, de pildă, un proiect al Primăriei anunța o inițiativă lăudabilă: Monumentul închinat țăranilor, amplasat în municipiul Botoșani, pe Bulevardul Mihai Eminescu, lângă parcul central, va fi reparat. Era anul 2010. Municipalitatea scotea la licitație contractul de lucrări pentru lucrări de reparații la Monumentul închinat țăranilor, întrucât acesta se afla ”într-o stare avansată de degradare, deoarece de când a fost ridicat (anul 1978) nu s-au efectuat lucrări de reparație sau întreținere” (cf. documentației Primăriei Municipiului Botoșani din 2010).
Valoarea estimată a contractului era de 64.804 lei fără TVA, echivalentul a 14.708 euro la acea dată. Contractul avea o durată de patru ani (până la 31.12.2014). Din Caietul de sarcini aflam atunci că lucrarea era una foarte complexă și că ”a aborda piatra din edificiile de patrimoniu este echivalent cu a păși pe un câmp interdisciplinar de o vastitate copleșitoare”. De asemenea, documentația mai amintea faptul că ”de spălarea, curățarea și întreținerea monumentelor istorice trebuie să se ocupe specialiști care să coordoneze lucrările”.
Peste patru ani (2014), presa din Botoșani remarca aceeași situație: Primăria Botoșani se pregătea să repare Monumentul.
În ce stare se află el astăzi, în anul de grație 2021?
Responsabilii din administrația locală, spune istoricul Gheorghe Median, trec și ei în fiecare zi pe lângă Monumentul dedicat țăranilor.
”Îl văd maculat, murdărit, rupt. Nimeni nu spune nimic, deși avem inclusiv comisii de cultură. Dar nimeni nu spune nimic”,
Gheorghe Median, istoric
Însă nu este nici pe departe o situație singulară. Vizavi de blocul turn de pe Pietonalul Unirii, mai spune istoricul, este o poartă din lemn, pe unde se intră către Casa Manolache Iorga. Într-o stare jalnică și ea.
”Se rupe, cade pe cineva într-o zi. Chiar nu vede nimeni? Și Casa Manolache Iorga, cea care ar trebui salvată pentru că ține de Iorga… E chiar în centru. O casă făcută de un om cu bani la vremea aceea. E legată și de amintirile lui Iorga. Poți să faci din ea o poveste extraordinară. Dar cei care ar trebui să înțeleagă nu sunt deloc interesați. Nu se poate să dăm cu piciorul la orice”,
Gheorghe Median, istoric
Casa Manolache Iorga, cea care ar putea fi dacă nu cea mai veche, atunci printre cele mai vechi case in oraș, este și ea lăsată de izbeliște, într-un război al nervilor dintre proprietar (familia Mihalcea) și administrația județeană. Fără ca șefii județului să manifeste, până acum, o intenție clară de a redeschide negocierile.
Și există încă numeroase situații în oraș în care timpul nu este nici pe departe un aliat, ci un dușman crâncen.
”Se dărâmă casa de lângă Casa Sindicatelor. Aparține statului, dar ca stăpân al imobilelor, statul poate să o dea instituțiilor care sunt interesate. Ia-o de la Sănătate și dă-o la Cultură. În acest moment, muzeul nu are secție de Artă. Acolo se poate face Muzeu de Artă. I-am spus lui Costică Macaleți, fostul președinte al Consiliului Județean, de mai multe ori, dar nu s-a făcut nimic. Pe motiv că nu se poate. Înțeleg că ar costa mult restaurarea ei. Dar și dacă se prăbușește peste niște oameni într-o zi, cine e responsabil?”,
Gheorghe Median, istoric
Un turist care bate la pas orașul ajunge, pe Pietonalul Unirii, și în fața casei lui Nicolae Pisoski, cunoscut în istorie drept aghiotantul lui Cuza. În fapt, artizan al Unirii Principatelor, revoluționar pașoptist. Casă pe care, de mai bine de două decenii, un urmaș - botoșăneanul Ștefan Pisoski, actor și fost crainic la Europa Liberă – încearcă să obțină retrocedarea, fără sorți de izbândă.
”Casa aceea a fost cumpărată de un anume Isăcescu, care a fost și primar de Botoșani. Este o casă încă frumoasă, se păstrează partea exterioară, cu stucaturi, cu ancadramente care, însă, încep să pice”,
Gheorghe Median, istoric
O altă clădire îndelung ”licitată” emoțional în spațiul public este casa situată în zona Liceului de Artă, fosta Școală Sanitară. Care a căzut pradă nu doar timpului, ci și boschetarilor, fiind în multe rânduri incendiată.
”Casa aceea a aparținut unei persoane damnate. Friedrich Costiner era unul dintre marii arendași evrei, făcut, așa cum era timpul, responsabil de răscoala din 1907. Au vrut țăranii să intre atunci și în curtea lui. Și acea casă a fost revendicată, știu că niște nepoți au primit-o. Dar nu i-au făcut nimic, au lăsat-o așa, au intrat acolo oamenii străzii. Dar acolo este un monument de arhitectură, după mine unul dintre cele mai frumoase din județ, nu doar din oraș. Iarăși, nimeni nu zice nimic”,
Gheorghe Median, istoric
Multă cerneală a curs și pe numele Ankele, casa din centrul vechi aflată și ea într-o adevărată dispută.
”O casă care poate fi restaurată, dar nu vrea nimeni. S-a făcut o propunere să se cumpere, s-a spus că e nevoie de o expertiză, apoi să se fixeze prețul. Nu s-a mai făcut nimic. Adică totul se poate la Cluj, la Aiud, la Brașov, în toată Transilvania, numai în Moldova nu, adică la Botoșani”,
Gheorghe Median, istoric
Cineva e responsabil de toate acestea, spune istoricul botoșănean. Este un strigăt de alarmă că cineva trebuie să facă ceva.
”Ce lăsăm noi moștenire celor care vin?” Întrebarea istoricului Gheorghe Median rămâne, și ea, tot fără răspuns.
Acolo unde nu prăbușește timpul, demolează omul. Acolo unde nu mai rezistă cărămida, intervine buldozerul. Se dau cu ușurință avize, se manifestă toleranță acolo unde se dezvoltă așa-zise afaceri promițătoare de bani.
”Botoșanii au zonă de patrimoniu. Centrul Vechi este între cele nominalizate într-o lege din anii 2000, drept sit de arhitectură urbană. Botoșani e singurul oraș din Moldova care și-a păstrat acest centru. Și pentru că nu se putea construi din cauza beciurilor, dar și pentru că Botoșanii nu au fost de la început regiune, până au venit fondurile… Asta a ajutat să se conserve mai mult. Dar, din păcate, vedem ce se întâmplă și în Centrul Vechi. Sunt vreo 40 de familii, nu se puteau muta de acolo? Poate apăreau apoi și investitorii. Dar nu se vrea, pentru că e o gândire marginală. Botoșanii au fost demult un oraș de oameni deștepți… Astăzi se acționează fără logică, fără respect…”,
Gheorghe Median, istoric
Un constructor din Botoșani și-a găsit sloganul potrivit pentru situația de față. Pe scurt, o casă veche, frumoasă, care dădea strălucire Botoșaniului interbelic, a fost demolată. În locul ei se va construi - nicio surpriză - un bloc cu patru etaje, magazine la parter, parcări la subsol.
Acum lângă groapa imensă din care începe să se ițească noua clădire, tronează sloganul aproape cinic: ”ÎNTINERIM ORAȘUL!”
Și ne întoarcem la vorbele regretatei Eugenia Greceanu, povestind despre ce se întâmpla în vremea comuniștilor, în anii 70, când orașul Botoșani făcea obiectul unui proiect al lui Nicolae (Gipsy) Porumbescu, celebrul arhitect al vremii.
"Orașul trebuia spintecat, ca să se creeze o piață în care să încapă 10.000 de persoane, când vine Tovarășul și vorbește" (Eugenia Greceanu)
Și ei, comuniștii, întinereau orașul.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
