Respectivul domn îmi transmite că dorește să doneze o imprimantă 3D către un liceu din municipiu. Pricep printre rânduri că ar dori eventual să aflu eu care ar fi liceul care ar avea o astfel de necesitate. După mai multe întrebări, aflu că de fapt, respectiva imprimantă a fost deja donată Colegiului Tehnic Gheorghe Asachi din municipiu. Donatorul insistă de mai multe ori că dorește anonimitate totală și dezvăluie doar numele profesorului fericit la care a ajuns donația.

... urmează expunerea „problemei” pe care o întâmpină. Echipamentul are nevoie și de o serie de auxiliare pentru a deveni funcțională la orele de curs. Și aici aș interveni eu. Să iau eventual legătura cu respectivul profesor și să scriu un „reportaj” despre donație și despre nevoile auxiliare. Un filament, spre exemplu.

- Bine, și cât costă un astfel de filament?

- Păi, în jur de 50 de lei. Însă prețul poate ajunge și la 30 de euro. Și eventual dv. ca și jurnalist ați putea trage un semnal de alarmă pentru ca botoșănenii să doneze....

(...)

Donatorul anonim mă sună cu apel pe Facebook, îi aud vocea masculină. Îmi povestește cum a stat el „prin afară” mulți ani de zile și despre diferențele dintre sistemul nostru educațional și cel din alte țări. Și cum acolo profesorii sunt susținuți 100% de stat și nu trebuie să aducă consumabile de acasă. Insistă să trag un semnal public pentru ca vrednicul profesor care a primit gratuit o imprimantă 3D să beneficieze și de cei 50 de lei pentru filamentul aferent.

Încerc să-i explic faptul că am întâlnit cadre didactice în municipiul reședință de județ care au adus de acasă tot felul de consumabile pentru a-și face orele atractive. Chiar anul trecut am întâlnit-o pe Gina Florentina Zală care lucrează de 17 ani în sistemul educațional și cumpără din banii proprii tot felul de lucruri pentru elevi. Iar ea este doar un singur exemplu. Cadre didactice asemenea ei sunt numeroase în sistem. Și cum profesorii, educatorii, învățătorii dedicați, chiar fac acest efort pentru profesie sau pentru copii.

Sau cum profesorul de la Asachi ar fi putut face un referat de necesitate către conducere prin care să primească sumele care-i sunt necesare. Sau cum unitățile de învățământ care au tot felul de nevoi, pot transmite solicitări către municipalitate. Sau despre faptul că liceul este condus de o soție de milionar.

(!!!)

Curând îmi pierd șirul exemplelor pentru că mă amuțește stupefacția.

Este ca și cum aș primi eu o mașină cadou de la cineva și apoi aș începe o întreagă campanie către comunitate să pot avea și carburantul aferent pentru a putea circula cu ea.

Donatorul, la rându-i lezat de avalanșa de vorbe cu care i-am „răsplătit” bunătatea îmi spune dezamăgit că avea încrederea că „aș fi putut achiesa” la idee, pentru a-i desăvârși actul de caritate anonim.

Probabil că va găsi alte soluții pentru a face rost de acei 50 de lei necesari pentru ca imprimanta 3D să prindă viață.

Ce se știe, dar nu (prea) se scrie

Rămân însă multe lucruri știute dar nespuse. Cum părinții au liste interminabile pentru copiii lor cu tot felul de consumabile necesare la orele de curs, într-un sistem educațional gratuit.

Cum unii părinți se ocupă, din banii lor, de igienizarea și chiar dotarea cu mobilier a unor clase întregi.

Cum la 8 Martie sau alte zile de acest gen, în școlile botoșănene (și nu doar) se dau adevărate competiții în privința cadourilor, care mai de care mai costisitoare, oferite „doamnelor”. Banalul buchet de flori nu mai face parte din era modernismului în care ne scăldăm cu ipocrizie, în condițiile în care școala are alte nevoi.

A fremătat orașul la zvonul despre un cadru didactic din municipiu care ar fi primit de la părinți cadou o mașină. Până acolo s-a ajuns. Bine, noi nu am putut proba zvonul care s-a perpetuat printre părinți. Neoficial am avut multe confirmări, însă cadoul a fost bine camuflat pentru a nu fi identificabil.

Între timp...

Un liceu primește o imprimantă 3D cu titlu de donație și se vrea colectă publică pentru enorma sumă de... 50 de lei.

A început școala!