Un etnic rom născut într-una dintre cele mai sărace comunităţi din judeţul Botoşani a ajuns să facă două facultăţi şi să devină preot într-o comună din Iaşi.
Dorel Burduja provine dintr-o familie de lingurari nevoiaşi, iar întreaga sa viaţă este un exemplu de ambiţie şi autodepăşire a condiţiei.
Un etnic rom născut într-una dintre cele mai sărace comunităţi din judeţul Botoşani a ajuns să facă două facultăţi şi să devină preot într-o comună din Iaşi. Dorel Burduja provine dintr-o familie de lingurari nevoiaşi, iar întreaga sa viaţă este un exemplu de ambiţie şi autodepăşire a condiţiei.
Dorel Burduja este preotul paroh al Bisericii cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril“ din satul Piciorul Lupului, comuna ieşeană Ciurea, un slujitor al Bisericii cu o experienţă de peste 22 de ani. În spatele carierei ecleziastice care a presupus şi multe activităţi de misionariat se află o luptă impresionantă de autodepăşire. Preotul Dorel Burduja (50 de ani) provine dintr-una dintre cele mai sărace comunităţi rome din România. A trăit pe pielea lui marginalizarea, lupta cu greutăţile. În cele din urmă a reuşit să termine cu brio două facultăţi, să devină profesor şi preot.
„Cred că omul trebuie să lupte pentru a-şi împlini chemarea şi năzuinţele. Nu trebuie să se lase bătut. Eu am avut norocul că, pe deasupra, am fost şi optimist. Am crezut mereu că tot răul este spre bine“, spune preotul Dorel Burduja pentru Adevărul
Povestea preotului de etnie romă începe în judeţul Botoşani, în anul 1968. Atunci s-a născut Dorel Burduja, fiul al lui Mihai şi al Elenei, ţigani lingurari din comuna Hudeşti. Părinţii lui Dorel Burduja erau oameni nevoiaşi, cu mulţi copii. Preotul îşi aduce aminte de copilăria sa din Hudeşti şi de primele glume pe seama culorii pielii sale.
„Eu sunt dintr-o familie de lingurari. La vremea aceea nu ne consideram romi, deşi suntem cei mai închişi la culoare. Când eram mai mic mă luau oamenii în râs, dar nu cu răutate, zic eu. Mai târziu, când am mai crescut, am văzut clar care sunt originile mele, de lingurar. Nu ne putem ascunde de noi înşine. Ar fi cea mai mare greşeală“, povesteşte Dorel Burduja.
Tatăl preotului a fost fierar, iar mama lucra la CAP-ul din comună.
„Şi tata şi mama munceau foarte mult. Ţin minte că tata avea mâinile crăpate de la baros şi forjă. Era un bun meseriaş şi era căutat. Mama muncea la CAP. Era greu să aibă grijă şi de copii şi să meargă la muncă. Dacă ne lăsăm bătuţi, nu rezolvăm nimic. Dacă ne lăsăm îngenuncheaţi de o glumă, de o vorbă aruncată, dacă ne ascundem după sărăcie sau alte probleme, nu ne ajutăm deloc. Tot acolo vom rămâne. Trebuie să înveţi să lupţi pentru ceea ce crezi şi pentru ceea ce-ţi doreşti cu adevărat. Şi eu am vrut să fac carte“, adaugă preotul.
Totodată, Dorel Burduja spune că a fost mereu susţinut de părinţii săi. Deşi erau lingurari săraci, şi-au dorit tot ce este mai bun pentru copiii lor. De altfel, viitorul profesor-preot învăţa cel mai bine şi era pasionat mai ales de matematică.
„Tata şi cu mama, deşi au fost oameni săraci, au ştiut un singur lucru: copiii trebuie să înveţe carte. Tata şi mama au muncit pe rupte. S-au privat de o viaţă mai bună şi au luptat să-şi dea copiii la şcoală. Părinţii mei nu concepeau ca noi să nu facem facultate. Nu le-a păsat cât de greu a fost, dar au încercat mereu să ne ajute la şcoală. Eu eram mândru când îl vedeam pe tata venind la şcoală. El, când vedea că învăţ bine, pleca zâmbind şi mulţumit. Ştia că educaţia ne va face oameni“, spune Dorel Burduja.
Datorită rezultatelor foarte bune la învăţătură, tânărul lingurar din Hudeşti nu s-a simţit niciodată marginalizat.
„Nu aveam de ce să-mi fie ruşine. Şi nici nu mi-a spus vreodată cineva că nu mă primeşte sau că nu-mi dă doar fiindcă sunt ţigan“, spune Dorel Burduja.
L-a cunoscut pe Dumnezeu la Matematică Dorel Burduja s-a ţinut de carte şi a răsplătit eforturile părinţilor săi. După ce a terminat liceul în 1986, a plecat în armată, iar imediat după satisfacerea stagiului militar a intrat la Facultatea de Matematică a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
„Eram pasionat de matematică, de lumea raţiunii“, spune preotul.
În anul II de facultate, spune Dorel Burduja, a descoperit drumul credinţei:
„L-am cunoscut pe Dumnezeu în timp ce urmam cursurile Facultăţii de Matematică. Am fost şi m-am spovedit la Sihăstria, la părintele Irineu Curtescu, primul meu duhovnic. Şi am descoperit o lume nouă, lumea credinţei“.
În 1992, a terminat cu brio Facultatea de Matematică. Imediat, s-a înscris şi a fost admis la Facultatea de Teologie, Secţia Pastorală. În 1996, termină şi facultatea de Teologie. În timpul cursurilor la Teologie, s-a întreţinut la Iaşi lucrând ca profesor de matematică. A predat ştiinţele exacte şi a fost chiar şi director, în acest interval de patru ani, al Şcolii numărul 41 din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă din Iaşi.
„Pe om, atunci când greşeşte, trebuie să-l ajuţi să conştientizeze greşeala şi să se ridice din ea“, crede preotul.
După ce a terminat Teologia, în 1996, Dorel Burduja a fost hirotonit şi făcut preot. A slujit până în 2003 în comuna natală, în satul Alba, Hudeşti. Mai apoi, începând din 2003 şi până astăzi, slujeşte în satul Piciorul Lupului, comuna Ciurea.
Glumele cu tentă etnică, spune Burduja, nu l-au lezat niciodată.
„Până chiar şi Preafericitul îmi mai spunea «Măi, blondule!». Dar eu totodeauna l-am iubit şi l-am stimat. De la el am învătat teologie, am învăţat să fiu preot. Chiar el m-a chemat la preoţie. Am învăţat o groază de lucruri, pastorală, liturgică“, spune Dorel Burduja.
Părinţii săi au murit, dar spune că prin realizările sale i-a făcut fericiţi.
„Cu ajutorul bunului Dumnezeu am învăţat, am făcut două facultăţi şi eu ştiu că pentru părinţii mei a fost cea mai mare mulţumire. Ei au plecat la Domnul şi sunt convins că sunt bucuroşi“, spune preotul din Botoşani.
Dorel Burduja se implică activ în viaţa comunităţilor de romi. Este coordonatorul misiunii pentru minorităţi, în cadrul departamentului pentru misiuni ale Arhiepiscopiei Iaşilor. Militează pentru educarea copiilor romi şi consideră că aceasta este salvarea comunităţii din care provine.
”Doresc, dacă mă ajută bunul Dumnezeu, să intesific misiunea Bisericii în rândul romilor”, spune acesta.
Nu s-a dezis niciodată de originile sale şi păstrează legătura inclusiv cu etnicii romi din Zanea, comunea Ciurea. Militează însă pentru educarea copiilor romi şi consideră că aceasta este salvarea comunităţii din care provine.
”Educaţia este deosebit de importantă. Pe lucrul ăsta aş miza şi aş dori ca toţi copii romi să fie educaţi. Dacă vor fi educaţi, ei se ridică şi spiritual dar şi material. Tu pleci de unde pleci, dar depinde de tine să te ridici, mai ales spiritual şi intelectual”, spune Dorel Burduja.
