Floarea Panainte s-a născut pe data de 13 martie 1914 și a avut o viață împlinită, deși de timpuriu, adică undeva prin 1973, cel pe care l-a ales să-i fie alături a părăsit-o mergând în lumea celor drepți, de boală.
Și-a crescut cei trei copii cum a știut ea mai bine, iar roadele se văd în prezent când casa-i este plină și la 100 de ani, este înconjurată de copii, nepoți și strănepoți care o îngrijesc pentru a-i face bătrânețile mai ușoare.
Îndulcită de soldații ruși cu zahăr cubic
Tanti Floarea și-a povestit crâmpeie din viață de-atâtea ori încât amintirile ei le-au rămas urmașilor pe buze fiind spuse mai departe cu admirație și oferind o frumoasă lecție de viață.
Era copil când primul război mondial a lovit și satul ei natal. În casa părintească rușii au făcut o magazie de alimente. Nu aveau treabă cu fetița care se juca pe prispă. Până într-o zi când după o năzbâtie, cerdacul nu i-a mai fost loc de joacă, ci de… jale. Un soldat rus la vederea lacrimilor de copil i-a umplut sânul cu zahăr cubic pentru a o face să râdă iar. Mai apoi, a tot mimat bocetul în așteptarea și a altor cubulețe dulci.
Nu o duceți la spital, că v-o omoară ăia
Floarea Panainte nu a luat niciodată vreun medicament. Și nu a stat niciodată la spital. A avut mai demult palpitații și le-a tratat singură, cu gălbenuș de ou, miere de albină și puțin vin, un amestec în care a avut mai multă încredere decât într-un halat alb. Pe la 80 de și ceva de ani însă erau s-o piardă și au adus un medic.
Tanti Floarea a refuzat să se lase atinsă și nu a înțeles de ce bărbatul îi tot cerea să se dezbrace pentru a fi palpată. Cu greu a fost convinsă să se lase consultată. A fost prima și ultima dată când, acasă, în patul ei, a avut contact cu un cadru medical.
”Cineva ne-a spus, nu o duceți la spital, că v-o omoară ăia”, povestește râzând o
nepoată care o privește pe bunica care a adunat pe umeri un veac, cu ochii scânteind.
Tanti Floarea are trei copii, cel mai mic, o fiică are vârsta de 62 iar cel mai mare, un băiat, are 67 de ani. Are 5 nepoți și 7 strănepoți cărora probabil le va transmite secretul longevității sale. O parte din această taină este modul în care a trăit ea, cum a umblat toată viața desculț și refuză încălțările și acum, chiar și iarna, prin zăpadă. Cum a trecut prin perioada în care, în timpul celui de-al doilea război mondial de foame, a trebuit să mănânce frunze de salcâm. Și cum, la vârsta de 100 de ani refuză să stea în pat și-și caută cât a ziulica de lungă treabă.
A auzit și
primarul, Dumitru Vițel de consăteanca lui pe care intenționează să o cinstească. Cu 200 de lei. Ce-i drept, mult mai mult decât pensia pe care o are Floarea Panainte și care se ridică la ”onoranta” sumă de 92 de lei.
”Așa simbolic îi vom acorda 200 de lei. Este o onoare pentru noi cu asemenea cetățeni. E greu de reușit, dar dumneaei a reușit și într-adevăr Consiliul Local o va sprijini cu 200 de lei. Nu am reușit să ajung la dumneaei, am să-mi fac zilele astea să merg să o felicit și poate să aflu secretul longevității. Dacă o să-mi spună. Mă gândesc că este o femeie de la care încă avem ce învăța”, a spus
primarul de Curtești, Dumitru Vițel.
Gabriela ERDIC
CITEȘTE:
Primarul luat la întrebări de un botoşănean de 101 ani: FOTO&VIDEO
[[galerie-foto]]