Când s-a construit barajul de la Stânca-Costești, între anii 1973-1978, a fost nevoie să fie strămutate șapte sate românești și 11 din Republica Moldova pentru a face loc apelor.

Barajul a fost vizitat recent de autoritățile românești și cele moldovenești cu prilejul inaugurării noului punct de control fitosanitar care va permite accesul prin graniță a cel puțin o sută de vehicule de mare tonaj pe lună.

„S-au cheltuit peste 60 de tone de aur valoare la timpul respectiv pentru construcția barajului (n.r.: 1973-1978 când s-au efectuat lucrările). Ambele părți (n.r.: atât România cât și Uniunea Sovietică pe atunci) au plătit în mod egal și s-a ținut mult la egalitatea aceasta, la un moment dat, pentru că partea românească este zonă mai tehnică, cu baraj din beton, cu descărcătură de ape mari, cheltuielile fiind mai mari, s-au compensat, ni s-a dat oțel beton care a plecat în toată România, în compensație diferență de valoare”, a descris directorul barajului, Mircea Vucovici.

„Bijuteria”, una dintre cele mai importante construcții de pe vremea lui Ceaușescu, se întinde pe o suprafață de 5.950 hectare și are două hidrocentrale, una pe partea românească și alta pe partea moldovenească, fiecare metru cub de apă care trece în aval fiind folosit energetic, „în mod egal de ambele părți”.

(C.B.)

[[galeria-foto]]