Horaţiu Ioan Laşcu (HIL, așa cum îi spuneau prietenii) s-a născut la data de 8 mai 1964 în oraşul Iaşi. Copilăria i-a fost marcată de bunicul său, eminescologul I.D. Marin. S-a stins din viaţă pe 23 octombrie 1997. Este înmormântat la Stâncești, lângă bunicul său.

Urmează cursurile primare în Botoșani. Începe cursurile liceale la Liceul Pedagogic Botoșani, iar în clasa a  XI-a se transferă la Iași, la Liceul "Mihai Eminescu". După absolvirea liceului devine student al Facultății de Filologie, la Universitatea "Al.Ioan Cuza", Iași. Dupa facultate se angajează la Școala din comuna Todireni, județul Botoșani, ca profesor de limba română, unde activează până în anul 1990, când devine ziarist la cotidianul Gazeta de Botoșani, pentru o perioadă scurtă de timp. Timp de alte câteva luni se întoarce la catedră, unde va preda franceză, la Școala 6 Botoșani. Publică volumul "Înălțarea", care va fi lansat pe data de 15 ianuarie 1995, în cadrul Zilelor Eminescu.

În 1994 a fost angajat ca referent la Centrul Judeţean de Conservare şi Valorificare a Creaţiei Populare Botoşani, unde a lucrat până în octombrie 1997, când s-a stins din viaţă (23 octombrie 1997).

A debutat în revista Amfitrion din Botoşani în 1980. Au urmat colaborări la revistele studenţeşti din Iaşi, precum şi la Convorbiri literare şi Cronica. A fost redactor al revistei Hyperion – Caiete botoşănene în perioada 1991-1997 şi la revista Agora a tinerilor poeţi botoşăneni, în perioada 1992 -1994. A publicat poezii, proză, articole şi eseuri în revistele literare din România şi Republica Moldova.

Volume: Înălţarea, Ed. Padal-Elcom, 1995 (antum) – Premiul Filialei Iaşi a USR, 1996; Lacrima neagră, Ed. Axa, 1998, Cartea învierii, Ed. Axa, 2004 (postume), Poezii (ediţie definitivă), Editura Axa, 2005 si 2012, N-am fost niciodată al vostru (antologie), Editura Junimea, 2017.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Poezii de Horațiu Ioan Lașcu

numai de bine

despre poeți-mai puțin în ziua de azi

 (absolvenții triști ai iluziei despre care se vorbește cu pioșenie

 la ora cînd se-nchid cimitirele) 

 numai atît cît să poți afla ceva compromițător 

 numai atît cît să te poți îndrăgosti de o legendă sau

 să înveți disprețul suveran ("O, rîsul satisfăcut al proștilor!")

 numai atît cît în oglindă să-ți 

 batjocorești chipul cu o imagine

bat clopotele aici în singurătatea morții

 mi-e a pelin și a sunete deșucheate

 pe aceste pamînturi tîrzii peste care noaptea fluieră a pagubă

 mai e puțin și va bate o altă înviere a simțurilor

 (lămurește-ți unghiul adult al nașterii tale!)

în rest numai de bine

  ***

sărbători fericite sau dispoziții finale

 săraca femeie așteptînd întoarcerea mea

 de pe un front iluzoriu (bunicul meu se întorsese

 cu mult mai devreme de pe unul adevărat) săraci cu toții sărăciți

 de numele meu cel dintîi (așa îmi 

 macină mațele trecutul cel apropiat)

 ies din noapte și o

 noapte presimțită pe drept intră cu dreptul în mine

 (privirii mele avide nimeni nimic nu i-a opus)

 voi fi mai sărac decît voi cei din miezul luminii 

 liniștiți-vă

 acum aproape că știu m-a întîmpinat adîncul hohot 

 al fîntînii

 și-am rămas să-l adulmec

  *** 

viciului i se vor descoperi toate motivațiile toate

 explicațiile ascunse și posibile o 

 mulțime de lucruri vor fi dezvăluite și 

 vor ieși la iveală niște chestii de să te doară mintea

 (taina nu se sfiește să cînte pe toate drumurile

 ca o femeie ușoară)

 dar 

 lăsați legenda să dăinuie-n pace să se strecoare și 

 să biruie

 lăsați-o-n voia ei în plata domnului în 

 afara extazului vostru continuu mahmur

 ea nu va muri decît o dată cu speranța

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL: