Joacă de ani buni pe scenele țării, dar nu a uitat niciodată de Botoșani, locul în care s-a născut pasiunea pentru teatru.
Loredana Coșovanu s-a născut pe 3 octombrie 1989, în Botoșani. A fost elevă a Liceului Pedagogic ”Nicolae Iorga” din Botoșani, absolvind apoi Universitatea de Arte „George Enescu”, Iași, Arta Actorului, promoția 2012.
"Sunt din Botoșani, oraș foarte drag mie și pentru că am avut o copilărie și o adolescență frumoasă acolo. Mă consider botoșăneancă. În plus, tot acolo am început să dau frâu liber pasiunii pentru teatru”, mărturisea Loredana Cosovanu într-un interviu.
A fost distinsă cu Premiul pentru cea mai bună actriță, secțiunea Individual, la Gala Tânărului Actor HOP, 2012, dar și cu Premiul „Cornel Todea” – Premiu pentru cea mai bună trupă de actori la Gala Tânărului Actor HOP, 2016.
A activat pe scene din țară: Ateneul ”Tătărași” Iași, Teatrul ”Vasile Alecsandri” Iași, Teatrul ”Excelsior” București, unde în prezent joacă în spectacolul ”Aproape”, de John Cariani, în regia lui Eugen Gyemant.
Actrița a vorbit, într-un interviu pentru Gândul, despre noul spectacol de la Teatrul ”Excelsior” – ”Aproape”, despre pasiunea de a juca și despre provocările pe care încă le întâmpină ca tânăr actor, dar și despre dorul de Botoșani.
-Loredana Cosovanu, ce a adus noua stagiune pentru tine, aici, la Teatrul Excelsior? Am văzut că ați început în forță…
Loredana Cosovanu: E adevărat! Am avut parte de un început proaspăt, plin de candoare și de realism magic. Tocmai am avut premiera la ”Aproape”, de John Cariani, în regia lui Eugen Gyemant. Este o bucurie să joc în acest spectacol împreună cu colegii mei. Trebuie să spun că suntem o echipă foarte unită, suntem prieteni buni… Și pe scenă, și în afara ei. Ne ajutăm, ne sfătuim unul pe celălalt și creștem împreună…Cât?! Publicul o să hotărască.
-Și dacă vorbim despre ”Aproape”, să amintim despre ipostazele inocenței. Cum vezi, înțelegi, simți personajele pe care le interpretezi în ”Aproape”? Ginnette, dragostea adolescentină… Rhonda, feminitatea refuzată… Chelnerița Aliena, iubirea ca un dar…
Loredana Cosovanu: Ipostazele inocenței, ce frumos sună, mă bucur că așa le-ai perceput! Eu m-am ferit să dau o vârstă concretă personajelor din ”Aproape” deoarece mi se pare că poți să te trezești în situațiile respective în orice moment al vieții. La urma urmei, este vorba despre iubire, sentiment care poate apărea oricând în viețile noastre. Ce facem cu acest sentiment ține de nevoile fiecăruia, de circumstanțele în care apare și de cum îl înțelegem. Dacă e să vorbim despre vârste, putem zice că, da, unei persoane adulte îi va fi mai ușor să fie stăpână pe situație, având o experiență în spate și o maturitate emoțională.
Eu zic că nu e o regulă. Începutul de statuie datorat fiorilor iubirii nu are vârsta propice apariției. Bineînțeles, în interpretarea mea, personajul Ginnette este cu siguranță adolescentă în ochii privitorului… Cred ca ajută mult și fizicul meu (n.red. – râde ștrengărește). Hai să îți zic din matematica personajului, din jurnalul meu personal.
Ginnette este o femeie îndrăgostită care nu știe cum să-și exprime sentimentele. Este timidă dar, cumva, reușește să își depășească frica, eu mi-am imaginat că își dă un ultimatum: ”Astăzi o fac, îi mărturisesc”. Cu stângăcie reușește să se confeseze lui Pete, însă reacția lui este una neașteptată, iar relația lor, care nici măcar nu căpătase statut de cuplu, își schimbă traiectoria.
-Câteva cuvinte despre drumul tău ca actriță… Îți aduci aminte sigur de primul personaj pe care l-ai interpretat după ce ai terminat facultatea. Ce a urmat?
Loredana Cosovanu: Ahhh, drumul meu ca actriță… Mi se pare că a fost atât de lung și totuși atât de scurt! Da, îmi aduc aminte de primul rol după terminarea facultății. Am fost o norocoasă și am jucat Hermia, în ”Visul unei nopți de vară”, la Teatrul Național ”Vasile Alecsandri” din Iași, în regia lui Radu Afrim. Îmi aduc aminte că acel spectacol putea să fie un performance care se putea desfășura pe perioada întregii zile, păcat că a trebuit să se taie din el.
Mi-a plăcut mult să lucrez cu echipa teatrului din Iași, cu moldovenii mei dragi, îi iubesc! Din păcate, a trebuit să mă despart de Moldova, având prea puține opțiuni pentru a se desfășura artistic un proaspăt absolvent de teatru. Așa că am venit în București, unde alături de câțiva colegi de la facultatea din Iași, am înființat trupa de teatru independent Frilensăr și câțiva ani m-am dezvoltat alături de ei. Apoi am venit la Teatrul EXCELSIOR și iată-mă Ginnette, Aliena și Rhonda!
-Roluri în spectacolele pentru copii, roluri în spectacolele pentru adolescenți și pentru maturi. Există o diferență în viziune, în interpretare?
Loredana Cosovanu: Depinde de viziunea regizorală și de tema propusă odată cu textul, povestea. Uite, alături de colegii mei de la Frilensăr am făcut un spectacol dedicat atât copiilor, cât și adulților. Un spectacol adaptare după ”Capra cu trei iezi”. E o poveste pentru copii (zice lumea), ei bine, noi am făcut în așa fel încât să fie fifty-fifty.
La «Mălăieș în călcăieș (povești urbane)», noi am îmbinat perfect tonul de poveste, ca să captăm atenția copiilor, cu concluziile pe care doar un adult are capacitatea să le tragă. Am adăugat un joc actoricesc viu, am lăsat spațiu de improvizație și, ca să vezi, în final toți aveam sufletele de copii scoase la suprafață. Ăsta da catharsis!”
-Întâlniri teatrale care te-au marcat…
Loredana Cosovanu: Eu sunt o persoana ușor de marcat, hehe! Toate întâlnirile m-au marcat!
-Cum se îmbină teatrul cu viața personală? Cine ești în viața de toate zilele?
Loredana Cosovanu: Aș vrea să zic că ușor, dar nu e tot timpul așa. Cel puțin când se apropie o premieră. Devin workaholică, plec de la teatru, dar mintea tot la spectacol îmi este, mormăi textul în metrou, fac fețe, se uită ciudat lumea la mine… Dar când reușesc să mă relaxez, îmi scot bicicleta în parc, prietenul la film, creierul la o lectură.
Dacă am vacanță mai mare, ador să mă duc la părinții mei, la Botoșani. Ei au acolo o grădină și o curte unde îmi place să îmi fac simțită prezența. Mă relaxează udatul grădinii, culesul castraveților și pusul lor la murat, căutarea de zmeură, strânsul ouălor din cuibare, vorbitul cu găinile, plimbările lungi cu cățeii…. salutare mama, salutare tata, vă iubesc! Sănătate lu’ bunica!
-Și, în sfârșit, descrie-mi, te rog, cum ar arăta pentru tine o zi perfectă.
Loredana Cosovanu: O combinație echilibrată între toate cele menționate mai sus.
(Foto: Facebook / Loredana Cosovanu)
