Vlăsineștiul rămâne mai gol și mai sărac prin plecarea în lumea celor drepți a celui care a fost Ioan Cricleviț, cetățean de onoare al comunei, titlul fiindu-i conferit de Lucian Trufin, actual senator și fost primar.
Senatorul Lucian Trufin i-a adus un ultim omagiu unuia dintre stâlpii comunității care a fost chemat la Dumnezeu.
A hotărât să se retragă în lumea amintirilor un om atât de prezent în viața satului Vlăsinești, aproape o jumătate de veac - Ioan (Nicu) Cricleviț - născut în anul 1925, fiul lui Vasile și al Elenei (Lența) Cricleviț, familie de țărani mijlocași cu șase copii.
Originea numelui ne spune că ei au venit la Vlăsinești odată cu grupul de coloniști ruteni aduși pe moșia Vlăsinești, din nordul Bucovinei, de marele vistiernic Săndulache Sturza, la 1815. Acești ruteni sunt un amestec de neamuri: ruși, polonezi, ucraineni, români, nemți, aducând cu ei o formă de limbă ucraineană care s-a pierdut odată cu relația celor aduși, cu locuitorii din zonă și cu instruirea copiilor în școala din sat ...
Numele CRICLEVITZI este de origine poloneză, cum sunt și alții în sat. Ioan Cricleviț s-a format în perioada dintre cele două războaie, într-o perioadă de relativă liniște dar, odată cu venirea războiului, încep marile dificultăți din viața oamenilor. Către sfârșitul războiului, când rușii se apropiau de granițele țării, autoritățile române iau măsura de a organiza forme de apărare pe direcțiile de înaintare ale armatei.
Așa va participa tânărul Ioan Cricleviț la construirea de tranșee pe valea Siretului, împreună cu alți săteni. După terminarea războiului alte dificultăți sunt aduse de eliberatori. Ioan Cricleviț reușește să se adapteze schimbărilor, execută stagiul militar (1947-1949) și se pune la dispoziția autorităților. După un curs de perfecționare, în 1952 este angajat ca referent principal la Sfatul Popular pentru activitatea de registratură civilă și vicepreședinte, apoi ca secretar al Sfatului cu statut de notar, dovedindu-se un tânăr capabil și muncitor, conștiincios și cu răspundere față de locul de muncă.
Este omul care va sprijini construcția Căminului Cultural la Vlăsinești și a școlilor din comună. Își întemeiază o familie, își construiește o locuință și se organizează ca un locuitor deosebit al satului. Prin atribuțiile pe care le-a îndeplinit, devine un personaj prezent în casa fiecărui locuitor din comună, datorită actelor de stare civilă care se eliberează de Primărie și care poartă semnătura sa.
Omul care se dovedește un funcționar model, cu aceeași chibzuință își organizează și familia. Are norocul să-i ofere Dumnezeu doi copii, Alexandru și Valentina, amândoi străluciți. Alexandru, un băiat preocupat de realizarea sa, liniștit și studios, un inginer căruia i se deschisese un orizont deosebit de luminos, cu o traiectorie parcă predestinată regretului dureros, face studii de inginer în industrie și activează în unități din Oradea, întemeindu-și acolo și familia. Este secerat în plină tinerețe de o boală necruțătoare și lasă în urmă o prăpastie în care nu-și vor regăsi alinarea cei apropiați.
Părinții își caută consolarea în Valentina, supraveghindu-i realizările. Valentina a fost premiantă în Școala Vlăsinești și calitățile ei s-au materializat în studii de Farmacie, rămânând până astăzi un reper strălucit în viața medicală a Iașului. Satul dovedește că are nevoie de serviciile lui Ioan Cricleviț încât, din anul 1971 îl promovează în funcția de președinte al societății agricole din Vlăsinești, unde se dovedește același conștiincios și capabil organizator, coordonând activitatea economică și financiară a comunei.
Sprijină toate investițiile din comună, coordonează, din punct de vedere financiar, cele două grădinițe ale satului. După încheierea acestei diverse și prelungi traiectorii de viață în slujba comunității, manifestă aceeași dorință de a fi în centrul comunității și este ales consilier comunal (2000-2004).
Autoritățile comunale îi oferă un binemeritat și recunoscător titlu de ,,cetățean de onoare al comunei Vlăsinești”.
Istoria satului se îmbogățește cu imaginea unui funcționar de mare corectitudine, în ciuda vălmășagului politic și social prin care trece satul Vlăsinești, un funcționar cu o ținută impecabilă, mereu îngrijit, până la eleganță, cu o atitudine jovială, având la dispoziție un zâmbet sau o glumă, ceea ce onorează un slujitor al colectivității. În semn de pioasă amintire, de înalță recunoștință și de dureroasă despărțire, adresăm lui Ioan Cricleviț Un ,,Adio”, d-le Nicu Cricleviț!
Textul comemorativ este scris de dl profesor Holic Haralambie.
