Botoșănenii născuți după 1970 își amintesc și astăzi groaza simțită în seara zilei de 4 martie, în urmă cu 44 de ani. Unii erau la vârsta primelor întrebări, alții mai mărișori sau adolescenți, părinți, chiar și bunici. Cu toții spun că păstrează în memorie fiecare secundă din acea seară.
Se uitau la un film. Își amintesc și numele filmului: ”Dulce și amar”. Când s-a pornit vuietul înfiorător.
Florentina Dănilă, fost cadru didactic, avea 17 ani în 1977 și confirmă, la rândul ei: se uita la un film bulgăresc.
”A fost cumplit! Aici, la noi, la Botoșani! Era seara, pe la 21 si ceva. Ne uitam la un film bulgăresc, in puținul timp tv pe care îl aveam la dispoziție seara, de 2-3 ore. Eram acasă cu mama si cu sora mea. Aveam 17 ani. Tata venea în seara aceea de la București, de la niște cursuri”,
Florentina Dănilă
Atmosfera liniștită a fost deodată tulburată de ”vuietul sinistru”, iar totul în jur a început să se clatine.
”Deodată a început totul să se clatine. Un vuiet sinistru însoțea zbuciumul pământului. Eu nu înțelegeam ce este. Mama a strigat la noi: ”Repede afară! E cutremur". Ea mai prinsese unul mare în viața ei și știa. Aveam bunicii și rudele din partea mamei la București. Verișoara mea - asistentă-șefă la Spitalul Militar Central, secția chirurgie. Săptămâni întregi nu a ajuns acasă. Stăteau răniții pe holuri de nu aveai unde arunca un ac. Doctorii și asistentele nu mai știau de zi sau noapte. În vară, când am mers în vacanță la ei, ca de obicei, vedeam pe stradă, prin mijloacele de transport mulți oameni care aveau comportamente ciudate, vorbeau singuri, cu priviri goale. Nana (sora mamei) spunea: ”Săraca! A rămas de la cutremur",
Florentina Dănilă
Au urmat seri la rând în care botoșănenii urmăreau încremeniți scenele din București, unde cutremurul făcuse ravagii.
”Îmi amintesc cum stăteam lipiți de tv seara și urmăream cum erau salvați oamenii de sub dărâmături. Of! Cataclisme care lasă urme adânci!”,
Florentina Dănilă
Fostul cadru didactic se întoarce către prezent, când omenirea străbate momente dificile, în care societatea este tot mai divizată.
”Oare după această molimă nenorocită care ne-a dezumanizat mai mult, cum vom rămâne cu sănătatea psihică?! Atât de importantă pentru fiecare în parte și pentru toți!
Azi vorbeam cu o prietenă care este in izolare, fiind infectată. Era tare amărâtă că oameni dragi, cu care relaționa foarte des, nu i-au dat un semn de viață in această perioadă. Am încurajat-o si i-am spus că eu pot scrie un roman despre relațiile cu semenii în cele peste 3 luni de când s-a abătut asupra noastră boala și am pierdut-o pe sora mea. Din păcate, atunci când suntem bine, nu ne dăm seama cât de mult contează un semn de viață pentru un om aflat în suferință, un om care trece printr-o perioadă mai grea. Iar perioada pe care o traversăm acum este foarte grea. Să aveți sănătate, gânduri liniștite și oameni buni care să nu vă uite! Nimeni nu știe ce-i aduce ziua de mâine!”,
Florentina Dănilă
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
